Originar din India, dar cunoscut grecilor și romanilor, busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantă aromatică din familia Lamiaceae, nelipsită din bucătăria mediteraneană, dar folosită pentru proprietățile sale culinare și medicinale și în sud-estul Asiei. Denumirea plantei vine din grecescul basilikón („regal”), cuvânt ce desemnează nobilitatea și reflectă rolul său sacru pe care i-l atribuiau vechii greci.
În tradiția creștină busuiocul este considerat o plantă sfântă fiind prezent în parabolele bilblice, iar la creștin-ortodocși este folosit la prepararea agheasmei și în sfințirea locurilor. De asemenea, planta se pune la icoane pentru a atrage protecția divină asupra casei și a locuitorilor ei.
La români, există obiceiul ca busuiocul să se cultive în ziua de Sfântul Gheorghe. În luna februarie semințele sale se pun în pământ, în vase mici. Acestea sunt păstrate în casă, la lumina soarelui, iar în ziua de 23 aprilie se plantează afară, în grădină.
Busuiocul se recoltează începând cu sfârșitul lunii iunie, odată cu apariția primelor flori, până toamna târziu, când cade bruma.
Ce substanţe nutritive conţine busuiocul și ce beneficii aduce?
Busuiocul este o sursă excelentă de vitamina K și o sursă bună de vitamina A (datorită carotenoizilor pe care-i conține). Numit și provitamina A, beta-caroten este un precursor al vitaminei A și un antioxidant chiar mai puternic decât aceasta din urmă, protejând țesutul epitelial și încetinind procesul de oxidare a celulelor din organism. Ca multe alte mirodenii, planta este un tratament de nădejde în tulburările gastro-intestinale sau în lipsa de apetit alimentar.
Busuiocul este și o sursă bună de fier, calciu, potasiu și vitamina C, o substanță nutritivă esențială pentru buna funcționare a sistemului imunitar. Magneziul pe care-l conține este necesar în funcționarea optimă a aparatului cardiovascular, stimulând circulația sângelui prevenind tulburările circulatorii sau ale inimii.
Când pot introduce busuiocul în alimentaţia copilului meu?
În mod obişnuit, mirodeniile se introduc în alimentaţia copiilor în jurul vârstei de 7 luni. La fel ca în cazul oricărui aliment nou pe care i-l oferiți celui mic, este recomandat să consultați înainte medicul pediatru și să urmați regula celor 4 zile.
Cum aleg și cum prepar busuiocul?
Busuiocul este o plantă de grădină, adaptabilă condițiilor de mediu așa că poate fi crescută și în încăperile casei. Este, însă, deosebit de sensibil la frig și umezeală, de aceea trebuie păstrat în locuri calde și uscate, unde să aibă parte din plin de lumina soarelui. Atunci când este udat solul trebiue evitată stropirea frunzelor, deoarece se vor păta. În alimentație se folosesc frunzele și crenguțele întregi ale plantei.
Dacă cumpărați busuioc din magazin este recomandat să optați pentru cel proaspăt și nu varianta sa uscată, mai săracă în aromă. Planta trebuie să aibă un colorit limpede, să nu prezinte imperfecțiuni, puncte mai închise sau porțiuni îngălbenite. Busuiocul se poate păstra câteva zile la frigider, departe de umezeală.
Busuiocul este asociat, cel mai des, cu bucătăria mediteraneană, aroma sa aparte fiind completată de roşii, cu care se combină de minune, dar şi cu uleiul de măsline, lămâia, usturoiul sau ceapa. Este ingredientul de bază în sosul pesto și se folosește în sosurile pentru paste, salate, ouă, brânzeturi (în special cu mozzarella), fructe de mare, orez și preparatele din carne. Frunzele verzi ale plantei pot decora prăjituri, înghețate sau pot fi folosite în prepararea băuturilor.
Busuiocul nu se întrebuințează în combinație cu alte plante aromatice și se adaugă la final sau direct în farfurie, înainte de servirea mâncării, pentru a-și păstra aroma.
Surse (en):
http://en.wikipedia.org/wiki/Basil
http://www.whfoods.com/genpage.php?tname=foodspice&dbid=85
http://www.medicalnewstoday.com/articles/266425.php
Surse (ro):
http://www.formula-as.ro/2009/879/medicina-naturii-44/busuiocul-11406
Sursa foto: http://flic.kr/p/4oBm3f