Vişina năzdrăvană

Undeva, într-o pădurice deasă, trăia o femeie harnică pe care o chema Mămica Grijulie. Ea avea 10 copii frumoşi şi tare cuminţi… Copilaşii săi o ajutau la toate treburile gospodăriei şi erau ascultători. De aceea Mămica Grijulie avea timp să le pregătească tot timpul câte ceva bun de mâncare.

Căsuţa lor era mică şi curată. Cămara era tot timpul plină cu borcane de dulceaţă pentru plăcintele preferate ale copiilor ei.
Ca să facă gem şi dulceaţă trebuia să culeagă fructe. De mai multe ori pe an ea se ducea la Livada Bogată. Livada era plină de meri, peri, cireşi şi tot soiul de pomi, care mai de care mai plin de roade. Acolo strângea saci întregi de fructe pe care îi căra în spinare tocmai până acasă.

Într-o zi, pe când se ducea spre Livada Bogată, Mămica Grijulie se opri să îşi tragă sufletul într-un luminiş. Se uita la sacul gol pe care trebuia să îl umple cu mere văratice:
– Ce greu o să fi de cărat sacule, iar pe mine mă doare spatele rău de tot! spuse ea.
În timp ce ea spunea aceste vorbe, vântul începu să adie uşor. Copacii din luminiş se legănau, iar foşnetul frunzelor parcă îi cânta un cântecel de leagăn şi… adormi.
Când deschise ochii, soarele era demult dus la culcare. Stelele şi luna se uitau la ea de pe cer. Când privi la sac, minune mare: sacul era plin. Îl luă grăbită şi plecă spre casă la copii, fără să ştie ce era înăuntru.

Acasă, copiii o aşteptau să vină cu mere. Ea puse sacul pe masă şi când se uită înăuntru nu ştiu ce să creadă: era plin cu nişte fructe roşii şi mici cum nu erau în livadă.
– Ce sunt oare? spuse ea.
Copiii nici nu au aşteptat ca mama lor să îşi termine gândul că s-au şi pus pe mâncat. Fructele erau dulci-acrişoare şi ei au mâncat pe săturate.
A doua zi, mămica se duse iarăşi în luminşiul acela. Acolo se uită în jur, să vadă copacul care îi dăduse fructele necunoscute. Toţi copacii se legănau alene în vânt ca mai înainte, iar mămica adormi din nou…

Când se trezi, se uită in sus. Din vârful unui copac, cineva tot arunca spre ea cu fructe, râzând:
Scoală, scoală, scoală
  că mâine te duci la şcoalăăăăăă!!! striga răutăcioasă fiinţa aceea
  Ridică-te
  că noaptea te prindeee!!! continua ea…
– Cine e acolo?! strigă Mămica Grijulie. Arată-te să te văd!
Sus în pom dacă te uiţi,
   pe mine o să mă vezi…
   Acasă dacă te duci mă pierzi,
   și dulceaţă n-ai să vezi!! – se auzi răspunsul din copac.
– Cine e acolo? continuă femeia curioasă.
Privind mai atentă la copaci, mămica observă într-un vârf de pom ceva ciudat. Cineva mic mic de tot ţopăia de pe o crenguţă pe alta, ca o maimuţă minusculă.
– Hei, tu de colo! Coboară să te văd mai bine, mititico!
Auzind aceste vorbe, mica făptură se decise să coboare până la pământ. Ţinându-se de un fir de pânză de păianjen, ea coborî cât ai clipi chiar pe umărul femeii…
Iată-mă! spuse ea cu un glăscior piţigăiat.
   M-ai chemat,
   te-am ascultat!
   Ce mai ai de întrebat? 
Mămica Grijulie nu putea să îşi creadă ochilor! Nu mai văzuse niciodată pe cineva atât de mic. Văzuse multe animale şi plante până atunci, dar niciuna nu se asemăna cu acea fiinţă necunoscută…
– Păi, tu ce… cine eşti? întrebă ea foarte mirată.
– Eu? Eu sunt vişina coaptă din pomul de colo! răspunse micuţa arătând spre un pom. Dar ea nu era o vişină obişnuită, ca cele pe care le poti pune în gem, ci era tocmai Vişina Năzdrăvană…
– Şi nu îţi este urât singurică în pom? întrebă Mămica Grijulie.Vino cu mine acasă! Copiii mei se vor bucura mult să te cunoască.
– Nu, nu, nu! Dintre toate suratele mele, doar eu am mai rămas pe crenguţă, răspunse vişina cu veselie. Celelalte vişine ţi le-am pus ieri în sac ca să scap de ele. Eu am rămas singurică de tot. Ce bine! Pot avea tot pomul doar pentru mine! striga în gura mare cu glasul ei piţigăiat. Nici gând să plec de aici, spuse hotărâtă şi o zbughi din nou în pom.
Văzând că nu o poate convinge, Mămica o porni agale spre casă cu gândul la cele întâmplate în luminiş. Până când se termină vara ea continuă să meargă la Livada Bogată după fructe. Dar odată cu toamna, iată că veniră şi ploile cele reci. 

Pe când căra ultimul sac cu mere târzii, vântul rece începea să bată cu putere. Toate frunzele picară îngălbenite pe poteci şi crenguţele rămaseră goale. Zgribulită în pomul ei, Vişina Năzdrăvană plângea cu sughiţuri. Văzând-o, Mămica Grijulie o întrebă din nou:
– Nu ţi-e urât singurică acolo?
Veni toamna…
  bate vântul
  pomul şi-a pierdut veșmântul,
  casa mea este stricată,
 iar eu zgribulită toată… se tânguia năzdrăvana.
Atunci, mămica îi spuse:
– Dacă vei fi bună şi cuminte, poți veni la noi acasă. Toată iarna avem căldura în jurul focului. Copiii mei te așteaptă de astă vară să le fi tovarășă de joacă şi de povești.
Auzind acestea, micuța făptură își luă coditele la spinare şi îi sări în cârcă femeii. Pe drumul spre casă îi promise să fie cuminte şi ascultătoare.

Cât timp ţinu iarna, Vișina Năzdrăvană se juca veselă cu copiii femeii. Toată iarna ea îi feri de răceală iar ei se puteau juca fără grijă. Aveau obrajii îmbujoraţi de gerul iernii însa boala nu se mai lipea de ei… În iarna aceea zăpada albă acoperi toată pădurea. Vişina Năzdrăvană îşi dădea seama că nu ar fi rezistat în pomul ei toată iarna. Dar, când gheţurile începură să se topească, ea nu îşi mai găsea locul. Cu cât se gândea mai mult la pomul ei, cu atât era mai tristă şi abătută. Oricât se juca ea cu copiii Mămicii Grijulii, simțea un dor tot mai mare de casă.

Şi iată că într-o după-amiază însorită de mai, ea se hotărî să se întoarcă înapoi la pomul ei, care acum era plin de flori. Aşa că nici una nici două, se rostogoli iute de pe fereastră şi dusă a fost…
Când şi-au dat seama că a dispărut, copiii o căutară peste tot, dar nu o găsiră nicăieri.
Timpul trecu, iar vara veni din nou. Mămica Grijulie mergea iarăşi la Livada Bogată după fructe. Pe drum se opri în luminiş ca să îşi tragă sufletul. Cum stătea aşezată pe o piatră albă, dintr-o dată se trezi cu un bobârnac chiar peste frunte. Privi în sus şi ce să vezi? Vişina Nazdrăvană îi arunca vişine din pom…
Scoate sacul,
  scoate sacul
  sa-l umplu acu’
  Şi iarna de-o să mai vrei,
la tine ai să mă iei! striga vişina veselă…
Iar femeia, bucuroasă de fructele primite se întoarse acasă şi le spuse copiilor ca Vişina Nazdrăvană avea să îi viziteze şi în acea iarnă şi în toate celelalte ierni…

De atunci, Mămica Grijulie aducea acasă vişine coapte pentru duceaţă iar copiii ei cuminţi aveau o nouă tovarăşă de joacă.
Şi or mai fi şi acum în păduricea aceea deasă, culegând fructe bune şi jucându-se cu Vişina Năzdrăvană…

Ilustrație Vișina Năzdrăvană

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: [email protected]