Zmeii şi zmeura

Pe Valea Zmeurului era un lac.  Lacul era întins şi foarte adânc. Pe malul lacului era un sat plin cu oameni buni, iar în apropiere, era o pădure tânără. Lângă pădure, se afla o plantaţie uriaşă de zmeură.

Oamenii de pa Valea Zmeurului nu ştiau că pe fundul lacului trăia un neam de zmei. Zmeii aveau inimile negre şi amare de răutate. Din cauza lor, apa lacului era amară ca pelinul. Oamenii, însă, nu ştiau de ce apa lacului era atât de rea la gust şi nu o puteau folosi la nimic.

Dar zmeii sunt răi şi egoişti. Cu toţii se gândesc doar la ei îşişi. Tocmai de aceea se certau tot timpul şi nu împărţeau între ei absolut nimic. Printre acei zmei era şi un zmeu mai mic, Prâslea Zmeilor.

El era mic cât un pitic, cât zmeii de voinic şi tot ca zmeii de urât.

Prâslea Zmeilor era destul de curios din fire. Îi plăcea să se plimbe peste tot şi să vadă tot ce mişcă pe fundul lacului. Când se plimba peste tot, privea în sus, spre luciul apei. Deasupra lacului strălucea o lumină, iar uneori, câteva umbre se mişcau agale de ici colo.

– Ce o fi acolo, sus? se întreba Zmeul cel mic.

Timpul a mai trecu, iar Zmeul cel mic era tot mai curios. Cu cât creştea el, cu atât îi creştea şi curiozitatea. Aşa se făcea că într-o bună zi Zmeul cel mic s-a hotărât:

– Mă duc să văd ce se află deasupra apei lacului nostru.

Aşa a spus şi a pornit înotând în sus. Cât ai clipi a şi scos capul din apă şi a privit în toate direcţiile: se afla chiar în mijlocul apei. Cerul era albastru, iar soarele se oglindea pe luciul lacului. Ici colo erau câteva bărci mici cu oameni. Zmeul nu ştiuse de existenţa oamenilor până atunci. De aceea, s-a ferit să li se arate; îi era frică de toate creaturile lumii pe care nu le cunoştea. Nu a mai zăbovit şi a pornit spre mal. Acolo, s-a scuturat bine de apă şi a mers mai departe. Nu a făcut nici doi paşi că s-a pomenit pe plantaţia de zmeură.

– Ce o fi aici? se întrebă el privind fructele roşii de zmeură. A adulmecat fructele şi a decis că îi place mirosul lor. Apoi a şi gustat câteva.

– Ce gust bun şi deosebit au! a spus Zmeul cel mic.

Apoi a aţipit: era obosit după atâta înotat.

Trebuie să ştiţi că zmeura este un fruct magic. Ea are puterea de a îndulci inimile, atât este de bună. Astfel, fără să îşi dea seama, Zmeului începeau să îi vină idei care mai de care mai neobişnuite pentru firea lui.

Când s-a deşteptat din somn, avea inima încărcată cu intenţii bune. Tot ce avea în minte era să le ducă tuturor zmeilor fructe de zmeură. Nici el nu pricepea: de ce se gândea să împartă cu ceilalţi zmei fructele acelea? De când erau zmeii zmei, ei nu împărţeau nimic cu nimeni şi se luptau pentru fiecare gură de apă sau de mâncare.

Cu toate acestea, Prâslea Zmeilor simţea că “trebuie” să le dea tuturor zmeură multă, multă. Astfel, a cules câte fructe a putut şi s-a aruncat înapoi în lac, cu fructe cu tot.

Când a sărit în lac însă, fructele de zmeură s-au împrăştiat peste tot. S-au răspândit pe luciul apei şi apoi, s-au scufundat încet.

– Poate e mai bine aşa, s-a gândit Prâslea Zmeilor.

Pe fundul lacului, zmeii tocmai erau în toiul unei lupte crâcene: erau înfometaţi rău şi se certau pentru mâncare. Când au văzut fructele de zmeură care coborau încet spre ei, au uitat de certa lor. În schimb, s-au pus pe înfulecat zmeură.

Când a ajuns din nou pe fundul Lacului Amar, Prâslea Zmeilor era tare mirat: îi găsise pe toţi zmeii dormind liniştiţi şi împăcaţi. Pesemne că zmeura le îndulcise şi lor inimile.

Când s-au deşteptat cu toţii, aveau inimile pline de bunătate. Uitaseră cu toţii de răutăţi şi aveau inimile dulci, ca fructele de zmeură.

După un timp, Prâslea le-a arătat şi lor de unde erau fructele acelea delicioase, ca să se poată înfrupta cu toţii din ele. Ca să fie tot timpul aproape de zmeură, zmeii s-au gândit că ar fi vremea să părăsească lacul.

Aşa că s-au dat peste cap de trei ori şi s-au transformat în păsări mici şi uşoare. Apoi, au plecat din lac şi au luat şi gustul amar odată cu ei. S-au stabilit în pădurea de lângă lac, ca să fie la adăpost şi să poată mânca oricâtă zmeură doreau.

Aşa, apa lacului a rămas dulce şi curată, iar zmeii s-au ales fiecare cu câte o inimă dulce ca zmeura.

Sfârşit!

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: [email protected]

Pentru copii avem ilustraţia de colorat. Daţi click şi printaţi!
zmeul contur