Plante medicinale și aromatice bune în bucătărie

Plantele medicinale şi aromatice sunt folosite în mod tradiţional în bucătărie pentru diferite scopuri: pe post de aromatizant sau colorant în prăjituri şi nu numai, pentru condimentarea preparatelor sau pentru conservarea alimentelor timp îndelungat. Simple sau combinate între ele, proaspete sau uscate, plantele medicinale şi aromatice pot da o savoare deosebită mâncărurilor pe bază de legume şi carne, supelor şi sosurilor, orezului şi chiar pâinii.

De asemenea, pot fi folosite pentru asezonarea salatelor si aromatizarea oţetului, uleiului, băuturilor alcoolice şi sucurilor de fructe. Felurile de mâncare vor deveni mai gustoase, mai uşor de digerat (deci mai sănătoase) şi chiar cu un aspect mai plăcut, dacă sunt adăugate diferite plante medicinale și aromatice, în funcție de aromă și gust, culoare și aspect.

Ne-am gândit să vă spunem câteva cuvinte despre plantele aromatice cele mai folosite în bucătărie. Despre

Cimbrul de cultură (Thymus vulgaris) este un condiment important în bucătăriile europene. Fie că este utilizat proaspăt sau uscat, gustul plăcut, dulceag-picant al cimbrului de cultură se potrivește foarte bine felurilor de mâncare mediteraneene, conferind o aromă specială, mai ales cărnii de miel. Cimbrul este un ingredient foarte important în cadrul “ierburilor de Provence”. La noi, este folosit datorită aromei sale, mai ales împreună cu carnea de porc, asociat cu usturoiul, în preparatele culinare gen fripturi și tocături. Poate da o savoare aparte cărnii de pui sau pește, caz în care aroma sa poate fi combinată cu cea a piperului și a busuiocului. În mod tradițional, se folosește la mâncărurile de iarnă: carne conservată, afumată, fasole boabe, cartofi. Datorită proprietăților sale de ameliorare a flatulenței, acesta face mâncărurile grele mai ușor digerabile. Suportă procesul fierberii mult mai bine decât alte plante aromatice. Frunzele uscate de cimbru de cultură au, în general, o aromă mai intensă decât cele proaspete.

Florile de gălbenele (Calendula officinalis) pot fi folosite pentru a garnisi salate și supe, conferind o aromă picantă. Puteți încerca să le adăugați omletelor sau orezului. Florile de gălbenele, datorită pigmenților, servesc și la colorarea untului, a brânzei, a supelor și chiar în industria alimentară, ca și colorant alimentar.

Sovârgul (Origanum vulgare) se folosește în bucătărie ca și măghiranul (cu care este înrudit și are aceleași proprietăți aromatice)  ca plantă condimentară foarte apreciată în prepararea sosurilor, supelor, salatelor, mâncărurilor cu carne, a celor cu paste făinoase și pentru pizza. Dacă pomenim numai denumirea în limba italiană a sovârgului – oregano, nu trebuie să fim mirați că aceasta este planta condimentară tradiționala pentru orice variantă de pizza. Datorită proprietăților sale antimicrobiene, se poate utiliza în conservarea alimentelor.

Bulbul, frunzele și semințele de fenicul (Foeniculum vulgare) sunt utilizate pe scară largă în bucătăria tradiționala a multor țări. Bulbul poate fi consumat crud, dar și opărit, fiert în baie de aburi, sotat, fript sau chiar marinat; în bucătăria italiană este folosit crud, la salate, dar și prelucrat termic, la paste și risotto. Mai multe despre fenicul citiți în articolul nostru.

Isopul (Hyssopus officinalis) Această plantă aromatică din familia mentei, merită cu siguranță mai multă atenție, tocmai pentru gustul picant-aromat, ușor amărui pe care-l dă sosurilor și preparatelor din carne, înlocuind cu succes foile de dafin, alături de salvie și rozmarin. Ca adaos la preparatele culinare, acesta are proprietatea să sporească pofta de mâncare, să ajute la eliminarea gazelor din stomac și a apei din țesuturi. Ca însoțitor al unor mâncăruri sățioase, isopul compensează efectul lor negativ asupra ficatului, împiedicând infiltrarea grasă a acestuia, drenându-l și activându-l. Frunzele proaspete, frecate cu sare și puțin oțet sau zeamă de lămâie, apoi amestecate cu unt, sunt un delicios adaos pe fripturile la grătar, pește prăjit sau la legumele fierte natur, cum sunt cartofii, fasolea verde și morcovii. Florile pot fi utilizate la ornamentarea salatelor, ca decor, iar frunzele tinere pentru aromatizarea salatelor de verdețuri și fructe. Poate fi utilizat și la prepararea felurilor de mâncare robuste, ca supa de cartofi sau de fasole, și la prepararea unei delicioase brânze de casă, a uleiurilor aromate, iar gustul lichiorului de isop merită, cu siguranță, încercat.

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă cu o foarte mare valoare alimentară, cu un gust picant și o aromă inconfundabilă. Usturoiul este utilizat ân bucătărie la prepararea, condimentarea sau aromatizarea unui număr mare de preparate culinare. Mai multe despre usturoi, aflați din articolul dedicat.

Salvia (Salvia officinalis)ca mirodenie foarte gustoasă, salvia se întrebuințează în porții foarte mici, asemănător cimbrului, la mâncăruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gâscă sau de curcan. Și vânatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulițe de salvie. În prepararea brânzeturilor amestecate cu verdețuri (cu mirodenii) și a sosurilor condimentate, se folosește salvie măcar din motive de sănătate. În anumite zone, se coc ,,prăjituri și cozonaci de salvie”. La cocă se adaugă frunze de salvie tăiate foarte fin, asemenea anasonului. Deoarece aroma salviei este foarte delicată, dacă se folosește la mâncărurile îndelung gătite la cuptor, atunci trebuie să se adauge frunzele de salvie de-abia atunci când mâncarea este aproape gata, sau chiar gata, fiindcă altfel procesul de gătire va diminua aproape în totalitate aroma salviei.

Busuiocul (Ocimum basilicum) este un condiment alimentar cu aromă asemănătoare uleiului volatil de cuișoare, foarte des folosit în bucătăria mediteraneană. Se adaugă salatelor de crudități și pastelor, dar și felurilor pe bază de pește (marinat), carne și preparate din carne (mezeluri, cârnați), vânat, fasole uscată și varză acră, care sunt digerate mai ușor, având rol în combaterea spasmelor stomacale. Prin imprimarea unui gust balsamic ce evocă un amestec de lămâie, cuișoare, scorțișoară și piper negru, se adaugă în numeroase preparate de paste, pizza, în condimentarea diferitelor mâncăruri de legume cum ar fi anghinarele, broccoli, morcovii si vinetele, in salate pentru imbunatatirea gustului de ierburi. Condimentul sub formă de herbă recoltată înainte de înflorire, uscată și măcinată fin, la care se adaugă cimbru și puțin rozmarin, este folosit în loc de piper negru, fără a provoca usturimi pe tubul digestiv.

Aroma caracteristică a leușteanului (Levisticum officinale) îl face potrivit pentru murături și oțeturi aromate, supe și mâncăruri de cartofi, tocănițe, mixuri de legume, sosuri de roșii. Vă invit să citiți mai multe în articolul dedicat.

Surse: Curs – Utilizări ale plantelor medicinale și aromatice în gastronomie, igienă corporală și aromotarapie, sept. 2011, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru științe biologice

Sursa foto: http://flic.kr/p/yKrs2

Comentarii