„În diversificare, copilul este actorul principal”

Teritoriul diversificării e plin de fel de fel de mituri şi de povesti cu mare trecere în popor, pe care unele mame sunt gata să le urmeze literalmente atunci când se pregătesc să le ofere bebelușilor primele alimente solide. Deoarece ne-am propus să combatem aceste mituri, am stat de vorbă cu Eugenia Dobrescu, mamă, tehnician nutriţionist şi fondatoarea site-ului diversificare.ro, pentru a afla adevărul despre aceste practici. 

TOTUL DESPRE MAME: Am ajuns la momentul diversificării şi, pentru că alimentele existente în supermarket nu mai prezintă atâta siguranţă (conţin chimicale, fertilizatori artificiali, pesticide sau conservanţi), unele mame care au trecut deja prin experienţa diversificării copiilor lor le recomandă altor mame debutante la acest capitol să aleagă pentru cei mici mâncare gata făcută, la borcănaş. Cât de sigură este această opţiune şi cât de mult ar trebui să ne ferim de oferta pieţelor şi a marilor magazine?

Eugenia Dobrescu: Aşa este, multe dintre legumele şi fructele din supermarketuri provin din surse nesigure, ele putând conţine o serie întreagă de substanţe chimice dăunătoare celor mici, dar şi adulţilor în aceeaşi măsură. Însă nici varianta mâncării la borcane nu este o opţiune ca practică zilnică. Când părinţii îmi pun această întrebare, mereu îi întreb dacă lor le-ar plăcea să mănânce cel puţin trei mese pe zi din nişte borcane. Răspunsul de cele mai multe ori este clar: NU. Şi totuşi, ce e de făcut? Am două idei: 1. părinţii să pună la păstrare/congelare în sezonul propice alimente sănătoase pe care le pot procura din grădinile proprii sau ale bunicilor; 2. să apeleze la ferme ecologice care pot furniza alimente sănătoase certificate ecologic de firme specializate.

TDM: Începerea diversificării nu înseamnă întreruperea alăptării. Este adevărat, însă, că mama are nevoie de lapte praf pentru a pregăti diferite feluri de mâncare pentru cel mic?

E.D.: Începerea diversificării nu poate însemna întreruperea alăptării deoarece pentru un sugar, alimentul de bază până la vârstă de 1 an rămâne laptele matern. Indiferent de ce tip de lapte primeşte sugarul, acesta nu ar trebui folosit în prepararea mâncării solide. În plus, combinarea laptelui praf cu un piure de legume, de exemplu, nu aduce niciun beneficiu copilului, în schimb îi îngreunează mult digestia.

TDM: Am auzit de la câteva mame că bebeluşii care sunt alăptaţi trebuie să înceapă diversificarea cu fructe, fiindcă acestea sunt mai dulci decât laptele de mamă şi mai atractive din punct de vedere al noutăţii gustative. Tot ele mi-au spus că bebeluşii care sunt hrăniţi cu lapte praf trebuie să înceapă diversificarea cu legume, care sunt mai puţin dulci decât formula şi mai uşor de acceptat ca noutate. Pe ce se bazează aceste afirmaţii?

E.D.: Neexistând o consistentă a informaţiilor în acest domeniu, puteţi auzi multe variante de scheme de diversificare. Eu ştiu cel puţin 5 variante promovate mamelor de către medicii pediatri. Problema principală în acest domeniu este lipsa informaţiei avizate, etapa diversificării alimentaţiei sugarului nefiind acoperită suficient şi uniform de către instituţiile statului care pregătesc viitorii medici. Nu ştiu pe ce bazează afirmaţiile de mai sus, însă cu siguranţă ştiu că fructele sunt foarte uşor de acceptat de către sugari indiferent de ce tip de lapte primesc. În schimb, legumele pot ridica probleme în a fi acceptate, iar despre asta le vorbesc părinţilor în detaliu la cursurile săptămânale de diversificarea alimentaţiei bebeluşului.

TDM: Se spune că bebeluşii care ajung la vârsta diversificării în anotimpul călduros trebuie să înceapă diversificarea cu fructe şi legume, în timp ce bebeluşii care sunt gata să încerce gusturi noi toamna sau iarna trebuie să mănânce pentru prima dată cereale sau carne. Cât adevăr este în această zicere?

E.D.: Observ că se înmulţesc variantele de răspuns la întrebarea: cu ce începem diversificarea? Este adevărat faptul că alimentaţia ţine cont şi de sezon, însă nu sub această formă. Problema principală pe care o văd la cereale este de fapt una de fond: care este definiţia cerealelor? Întâlnesc din ce în ce mai mulţi părinţi care află de la medicul pediatru că cerealele sunt cele din cutii cumpărate de pe rafturile supermarketurilor. Cel mult, aş spune că acele cutii conţin şi cereale, însă trecute prin multiple procese tehnologice până când ajung un praf. Cerealele adevărate sunt cele pe care le cumpărăm că atare, grâu, orez, mei, porumb, ovăz etc., pe care le înmuiem sau le fierbem înainte de a le consuma, acestea dublându-şi sau triplându-şi volumul.

TDM: Mulţi părinţi cred că refuzul pe moment al unui aliment reprezintă un refuz definitiv. Cum poate o mamă să-şi schimbe această percepţie despre ce anume ar putea mânca mai târziu cel mic?
E.D.: Un refuz pe moment al unui aliment din partea unui copil nu reprezintă un refuz definitiv. Atunci când se confruntă cu astfel de situaţii, părinţii au nevoie să (re)înveţe din perseverenţă copiilor, însă fără a depăşi limita, punând astfel presiune pe copil pentru a primi alimentul respectiv. Şi că să ştie cât să insiste şi când să se oprească, copilul este principalul barometru la care e nevoie să fie atenţi părinţii. Oricând un aliment refuzat azi poate fi unul preferat peste o lună.

TDM: Nu o dată am auzit că, dacă a împlinit vârsta diversificării, bebeluşul poate mânca absolut orice. Inclusiv mâncare gătită pentru adulţi, fără a se ţine cont de cantitatea de sare, de ulei sau de zahăr inclusă în aceasta. De ce aleg unii părinţi această „schemă de diversificare”?

E.D.: Mulţi părinţi aplică diverse scheme de diversificare în funcţie de sursa din care o primesc. Problema principală atunci când vorbim de etapa diversificării alimentaţiei unui copil este lipsa de informare şi multitudinea de păreri mai mult sau mai puţin avizate şi susţinute cu argumente solide. Atâta vreme cât în sistemul de învăţământ superior nu există o catedră pe acest subiect, astfel încât medicii să ofere aceleaşi informaţii părinţilor, vom auzi multe lucruri despre ce e bine sau ce nu e bine să mănânce un copil.

Cu siguranţă pot spune că un bebeluş de 6 luni poate primi o mâncare gătită, evident fără adaosuri de sare sau zahăr, iar aceeaşi mâncare poată fi oferită şi unui adult fără restricţii. Gustul mâncării nu îl dau sarea şi zahărul, ci plantele aromatice şi condimentele, dar asta este o problema în bucătăria tradiţional românească.
Pe www.diversificare.ro şi în cartea de reţete „Diversificarea, o joacă pentru mame şi copii” pe care am lansat-o în mai 2014, găsiţi multiple astfel de reţete, limita de vârstă impusă fiind doar cea inferioară, adică 6 luni. Diferenţa constă în textura mâncării, pentru bebeluşi având mereu posibilitatea de a o pasa.

Aţi menţionat şi adaosul de ulei. Nu l-am eliminat din răspuns cu un motiv bine întemeiat. Copiii au nevoie de grăsimi sănătoase în alimentaţie şi puţini părinţi ştiu asta.

Eugenia Dobrescu | Totul despre mame

TDM: Ca bebeluşul să doarmă mai bine noaptea, unii părinţi cred că masa de lapte de dinainte de culcare trebuie să fie înlocuită cu o masă consistentă, care să conţină multe proteine şi fibre. Este această regulă valabilă pentru toţi părinţii de copii proaspăt diversificaţi?

E.D.: Înainte de toate, din punct de vedere nutritional, masă de seară este în principal compusă din carbohidraţi şi nu proteine, aceste două tipuri de substanţe având procese diferite de digestie şi necesitând resursele corpului în mod diferit.
Apoi, corelarea diversificării şi implicit a mesei de seară cu un somn mai lung ca durata este în mare măsură un mit. Atunci când părinţii pornesc diversificarea cu astfel de gânduri, îi transferă copilului prin procesul în sine o aşteptare, aceea că somnul va fi mai lung. Iar aşteptările nu aduc lucruri bune, ba din contră. În cazul diversificării, astfel de aşteptări din partea părinţilor duc la refuzul copilului sau, şi mai mult, la frustrări de ambele părţi.

TDM: Unii medici pediatri le sfătuiesc pe mame să respecte cu rigurozitate programul de masă al bebeluşului diversificat, care nu are voie să se abată de la orele fxe de hrană. Tot sfatul medicilor este ca gramajul alimentelor să fie atent drămuit şi cel mic să nu iasă din schema iniţială. Cât de mare este flexibilitatea părintelui în diversificare?

E.D.: Prin această întrebare îmi confirmaţi teoria de mai devreme şi da, am auzit şi eu astfel de recomandări chiar şi când vorbim de alăptare, care natural se face la cerere.
Din experienţa de până acum de peste 3 ani şi jumătate de lucru în domeniul diversificării alimentaţiei copilului, vă pot spune cu certitudine că fiecare copil este unic şi are propriul ritm. Nu există o schemă de diversificare, program, cantităţi „bătute în cuie”. Tot procesul îl are în centrul atenţiei pe copil, el fiind cel care indică părinţilor într-un mod exact şi intuitiv corect ora de masă, cantitatea, tipul de alimente etc.

Ce au de făcut părinţii? Să fie mai conştienţi că, în diversificare, copilul este actorul principal, procesul de descoperire şi de experimentare fiind al copilului. Totodată, părinţii au nevoie să înveţe să-şi „citească” copiii din mesajele non-verbale pe care aceştia le oferă clipă de clipă. Părinţii au nevoie să devină observatori ai copilului şi cei care pregătesc şi strâng scena micului actor.

Când părinţii se comportă în acest mod, diversificarea merge strună, fără bătăi de cap.
Însă, în momentul în care adulţii doresc să deţină controlul şi se plasează ei ca actori principali, copilul ripostează şi de cele mai multe ori prin refuzuri. Şi de aici începe nebunia.

 Continuarea interviului o puteți citi pe pagina Totul despre Mame.

Author: Oana

Sunt mama a trei copii și împreună învăţăm ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă. Ne place foarte mult să gătim împreună, să inventăm și să ne jucăm în bucătărie.

Share This Post On