Prima metodă de conservare a fructelor și legumelor, uscarea la soare, este cunoscută de mii de ani drept cel mai eficient mod de a păstra proprietățile nutritive ale alimentelor. Caisele, smochinele, strugurii, prunele, sunt doar câteva dintre fructele a căror conservare sub această formă este utilizată încă din vremuri străvechi. Spre deosebire de celelalte fructe care-și păstrează numele și după uscare, fructul uscat al strugurelui a căpătat de-a lungul timpului, probabil ca semn al prețuirii sale, un nume special: stafida.
Stafidele se produc din soiuri speciale, fără sâmburi, cele mai populare fiind: Sultana, Malaga, Monukka, Zante Currant, Muscat și Thompson. Astfel, strugurii se lasă pe butuc şi se recoltează abia după ce au depăşit faza de coacere, după care se vor usca la soare. Uneori se folosește cuptorul pentru a accelera acest proces. Boabele, ca urmare a scăderii conţinutului de apă, îşi micşorează volumul: de fapt, din acestea se formează un concentrat de struguri cu un conţinut ridicat de zahăr, în vreme ce majoritatea substanţelor nutritive rămân prezente.
Ce substanțe nutritive conţin stafidele și ce beneficii aduc acestea?
Stafidele conțin zaharuri naturale (fructoză și glucoză) care sunt transformate cu ușurință în energie de către organism și nu afectează sănătatea dinților prin producerea de carii. Din contră, acidul oleanolic din ele este eficient în distrugerea bacteriilor și prevenția bolilor gingivale.
Stafidele constituie o sursă primară de antioxidanți. Fenolii și flavonoidele pe care-i conțin din belșug neutralizează radicalii liberi, blocând procesul de oxidare care cauzează deteriorarea țesuturilor. Pe lângă calciu, stafidele conțin și boron, un mineral care protejează oasele și neuronii și este necesar pentru preschimbarea estrogenului în estradiol și activarea vitaminei D. Stafidele sunt o sursă bună de fier, vitamine din complexul B și cupru ajutând la formarea globulelor roșii din sânge. Aceste fructe uscate s-au dovedit benefice și în tratarea acidității gastrice fiind bogate în potasiu și magneziu (antacizi importanți) sau în combaterea constipației prin conținutul mare de fibre. Polifenolii din stafide, alături de rolul lor antiinflamator și bacterian, protejează vederea și scad riscul îmbolnăvirii de afecțiuni oculare degenerative.
Când putem introduce stafidele în alimentaţia copilului?
Stafidele nu prezintă un risc ridicat de alergii și pot fi introduse în alimentația diversificată a bebelușului începând cu vârsta de 7 luni. La fel ca în cazul oricărui aliment nou pe care i-l oferiți celui mic, este recomandat să consultați înainte medicul pediatru și să urmați regula celor 4 zile.
Cum aleg şi cum prepar stafidele?
Păstrarea lor la frigider sau în încăperi bine aerisite previne uscarea excesivă a fructului sau umezirea sa. În cazul stafidelor din comerț este bine să citim cu atenție informațiile de pe ambalaj deoarece pot conține conservanți ca acid sorbic sau, cel mai adesea, sulfiți. Stafidele organice își păstrează prospețimea și proprietățile nutritive până la 6 luni.
Stafidele pot fi consumate ca atare (dacă copilul are sub un an, sub atenta voastră supraveghere pentru a preveni riscul de înec) sau rehidratate, în amestec cu iaurt natural, alături de cereale cu lapte, în compoziția prăjiturilor sau a deserturilor. Stafidele se mai pot folosi în salate sau ca îndulcitori în preparate lichide.
Surse (en):
http://www.whfoods.com/genpage.php?tname=foodspice&dbid=33
http://www.babycenter.com/408_when-can-my-baby-eat-raisins-and-dried-fruit_1368500.bc
http://ic.steadyhealth.com/what_are_the_benefits_of_raisins.html
Surse (ro):
http://www.csid.ro/dieta/avantajele-pretioase-ale-consumului-de-stafide-10887152
Sursa foto: http://flic.kr/p/c3WHa3
