Grădina lui Mami (Trei cepe)

Mami era o gospodină foarte harnică. Toată ziua trebăluia prin casă sau, prin grădina cu zarzavaturi.
Casa şi grădina erau foarte importante pentru Mami. În casă avea grijă de copii. Din grădină lua zarzavaturi proaspete. Ştia că pentru mâncare bună trebuie legume proaspete. De aceea avea mare grijă de plantele ei.

Grădina lui Mami era foarte ordonată. Era împărţită în straturi egale. Pe fiecare dintre ele plantase câte un singur fel de legume.
La începutul primăverii ea plantase seminţe multe. Acum, că venise vara, Mami putea deja să culeagă câte ceva din grădina ei. Uneori culegea roşii, alteori culegea ardei. În fiecare zi însă, Mami venea să ia ceapă, morcov, pătrunjel şi mărar. Cu ele făcea supă sau ciorbă. Aşa ştia că îi vor fi copiii sănătoşi.
Dar, în grădina era şi un strat mai deosebit. Pe acela erau plantate mai multe plante diferite.
Dintre toate, trei cepe erau cele mai cârcotaşe. De fapt, erau o Ceapă roşie, o Ceapă Albă şi un Praz. Mami le plantase acolo împreună. O fi avut ea vreun gând şi cu ele, însă cele 3 cepe habar nu aveau.
Acum, cele trei cepe o duceau tare bine: stăteau în pământul cel mai bun din toată grădina. Mustăţile lor erau lungi. Astfel puteau să strângă toată apa şi hrana de care aveau nevoie. De acolo puteau vedea toată grădina. Altceva mai bun de făcut chiar nu aveau. Toată ziua stăteau sprijinite de gardul din spatele grădinii. Stăteau plictisite la soare şi comentau:
Ardeii sunt cam mici, spunea Ceapa Roşie.
– Ba, mie mi se pare că sunt destul de înalţi, spunea Ceapa albă.
– Ba să tăceţi din gură, amândouă! EU sunt cel mai înalt dintre noi! EU văd totul foarte mai bine, spune prazul. Ardeii nu sunt nici prea mari, nici prea mici, continua el.
– Ce ştii tu, Prazule? se supăra Ceapa Roşie. Crezi că dacă eşti înalt, eşti cel mai cel de aici?
– N-oi fi cel mai cel, dar sunt cel mai înalt de aici! răspundea el ca să le închidă gurile.

Aşa se certau în fiecare zi. Erau cepe cu toţii, doar că nu se puteau suferi unul pe celălalt. Fiecare susţinea sus şi tare ceea ce credea, chiar şi când nu avea dreptate. Mami însă nu ştia despre discuţiile dintre cele trei cepe. Ea era ocupată cu munca şi cu planurile ei.

Pentru ca toate plantele să crească frumos, ea avea un obicei: tot timpul vorbea cu legumele. Era şi acesta un mod de a le îngriji. Ei nu îi păsa că plantele nu puteau să îi răspundă. Important era să le spună câte ceva fiecăreia. Credea că, aşa vor fi toate sănătoase şi grădina ei va fi întotdeauna plină de roade.
– Azi voi face ardei umpluţi… dragi ardei, veţi fi tare frumoşi pe farfurie! Bine că aţi crescut mari! spuse culegând ardei. Când auzeau asta, ardeii erau bucuroşi că ajută şi ei cu ceva şi se simţeau foarte importanţi.
Roşiilor, v-aţi copt tare bine! Acuşi e gata şi salata pentru copiii mei, spuse ea. Şi roşiile se bucurau că au un rost şi ele.
Aşa vorbea ea tot timpul, cu absolut toate plantele din grădina ei.

Făcând treabă, Mami trecea zilnic pe lângă cele 3 cepe.
– Uite-o pe Mami. Iar a venit! spunea emoţionată Ceapa Albă. Mami, am crescut mare, Mami!
– Ia-mă şi pe mine Mami!!! striga Ceapa Roşie disperată. Am crescut mare, mare !!
– Ba eu am crescut mare! Eu sunt cel mai mare din grădina asta, Mami!!! striga şi Prazul. Ia-mă şi pe mine!
Dar Mami, nu îi auzea pe niciunul. Trecea pe acolo des, dar nu le auzea strigătele niciodată. Nici nu ar fi putut să le audă vreodată. Plantele vorbesc în limba lor. Oamenii nu le pot înţelege graiul.
Cepele erau cam supărate. În fiecare zi o aşteptau pe Mami cu sufletul la gură. Sperau să fie şi ele de folos pentru ea.

– Şi vouă vă trebuie puţină apă, să vă curăţ de buruieni… spunea ea, apoi le stropea să crească mari.
Supărate, cepele rămâneau tăcute pentru restul zilei, fiecare cu gândurile ei.

– Oare cât de mare trebuie să cresc ca să îi placă lui Mami? se întreba Ceapa Albă.
– Nu ştiu ce să zic, spunea Ceapa roşie. Şi eu sunt mare şi nici pe mine nu mă ia vreodată de aici… şi sunt atât de plictisită… şi am amorţit de când stau în locul ăsta…
– Nu vă mai văicăriţi atât! Să mai beţi nişte apă, să ma păpaţi puţin… Atunci vă va lua şi pe voi Mami. Pe mine sigur mă culege chiar mâine, căci eu sunt mare de tot! spunea mândru Prazul.
Dar, veni şi ziua următoare iar Mami nu luă nicio ceapă dintre ei trei.. Şi nici în ziua următoare, nici în cealaltă…
Trecu de jumătatea verii şi Mami tot nu culesese nici Ceapa Roşie, nici Ceapa Albă şi nici Prazul. Acum, ele nu se mai certau. Doar se întrebau de ce nu le băga Mami în seamă. Cum nu aveau răspuns la întrebare, toate trei cădeau pe gânduri. Nu le mai venea să se certe deloc.
De la o vreme, Ceapa Albă nu mai mânca nimic. Nici de apă nu mai avea poftă.
– Vai, dragă Ceapă Albă, te usuci! strigă într-o zi Prazul. Tu eşti cea mai iute dintre noi toţi! Cum să te dai bătută acum?
– Mă usuc de plicitseală… de ce Mami nu m-a luat şi pe mine până acum? Am fost cuminte, am păpat, am băut apă şi tot degeaba… Nu mai am poftă de nimic. Mami, Mami!  striga ea fără să fie auzită. Apoi, Ceapa Albă se pleoşti. Uscată cum era, se întinse pe pământ. Era obosită de tot şi adormi.

Văzând că surata ei era atât de uscată, Ceapa Roşie începu să se descurajeze şi ea. Uitase deja că nici măcar nu se înţelegeau prea bine.
– Dacă eram mare cum am crezut, Mami mă lua şi pe mine la masa ei,  spuse ea şi se puse pe plâns. Plânse Ceapa Roşie trei zile întregi, apoi se pleoşti şi ea. Se întinse obosită lângă surata ei, Ceapa Albă. În cîteva zile şi ea căzu într-un somn adânc.
Prazul era acum destul de singur pe stratul lor de pământ. Singur cum era, îi pieri şi lui pofta de mâncare.
– Haideţi cepelor, spuneţi şi voi ceva…. altfel… altfel… mă usuc şi eu, spuse Prazul disperat.
Cum Ceapa Albă şi Ceapa Roşie nu îşi reveneau, Prazul era tot mai deprimat. După 2 zile, nici el nu mai avea poftă de apă, nici de mâncare. Într-un târziu se întinse pe pământ lângă celelalte două cepe şi aşteptă. Nici nu mai putea să stea drept de tristeţe…
– Oare de ce nu m-a luat Mami şi pe mine? se întreba Prazul.

Bietul Praz… Credea că a trăit fără folos. Pentru plante este un lucru groaznic să trăiască fără folos, ca şi pentru noi oamenii. De aceea, cele trei cepe erau atât de mâhnite. Chiar şi cea mai păcătoasă buruiană există cu un scop. Unele sunt pentru ceai, altele devin leacuri pentru boli. Însă Prazul nu ştia ceva: Mami avea planuri mari cu el şi cu celelalte două cepe.
În acea zi, ea veni la stratul lor. Era o după-amiază de toamnă. Se uită cu atenţie la cele 3 cepe: toate trei erau uscate şi aveau câte o tulpină mai groasă. Fiecare tulpină avea seminţe în vârf. Mami era mulţumită. Acum trebuia să pună deoparte sămânţă de ceapă şi praz. Asta şi aşteptase toată vara de la ele. Dacă şi cele trei cepe ar fi ştiut asta, atunci ar fi fost atât de fericite!
– Gata dragelor, sunteţi pregătite, spuse ea zâmbind. V-aţi încheiat şi voi misiunea! Anul viitor voi avea multă ceapă datorită vouă. Aţi fost tare cuminţi! Să vă vedeţi voi la anul… spuse ea şi plecă bucuroasă cu sămânţa.
Prazul încă nu pricepea despre ce era vorba. Era totuşi bucuros să audă că îi lăuda Mami. Poate că avea şi pentru el un plan… se gândi şi adormi liniştit.

Apoi, veni şi iarna cu multă zăpadă şi cu ger. Grădina se acoperi cu un strat gros de omăt. Cele trei cepe se ascunseră în pământ de frig. Când se făcu primăvară, Mami ieşi din nou să se îngrijească de pământ. Lăsă stratul cu cepe aşa cum era fără să se atingă de el. În restul grădinei făcu din nou straturi multe şi ordonate. Pe toate a plantat seminţele pregătite şi păstrate cu grijă.
– Gata, să vă vad acum ieşite toate din pământ… spuse Mami când termină.
Curând, toată grădina era plină de verdeaţă. Toate seminţele deveniseră plante tinere.

Ceapa Roşie, Ceapa Albă şi Prazul se trezeau somnoroase din somn. Nici nu ştiau ce se întâmplase pe timpul iernii. Adormiseră şi acum arătau diferit. Acum, aveau mai multe tulpiniţe subţirele şi scurte.
– Ce s-a întâmplat cu mine? Iar mi-e sete, iar mi-e foame! spuse Ceapa Albă mirată.
– Şi mie mi-e foame, spuse Ceapa Roşie.
– Ce să vezi? V-aţi înverzit la loc!!! strigă Prazul fericit. Acum va fi bine de noi! Staţi să vedeţi! spuse el. Am şi eu cu cine să vorbesc!

Ceapa Albă şi Ceapa Roşie se uitau la el dar nu înţelegeau ce se schimase la Praz. Parcă arăta diferit şi el, parcă nu mai era atât de îngâmfat…

– Oare ce s-a mai petrecut cu Prazul? se întrebau una pe cealaltă.

Trecu o săptămână, trecură două, iar acum Prazul începea să înţeleagă despre ce era vorba.

– Bucurie! Bucurie! strigă el deodată.

– Ce s-a întâmplat? întrebară într-un glas Ceapa Roşie şi Ceapa Albă.

– Ridicaţi capetele din pământ! Priviţi într-acolo! spuse Prazul.

Cepelor nu le venea să îşi creadă ochilor. Se uitau şi se tot uitau… Şi ce vedeau li e părea rupt din vis.

O jumătate din toată grădina lui Mami era plină cu straturi întregi de ceapă albă, ceapă roşie şi praz!

Cele trei cepe erau în culmea fericirii. Îşi dădeau seama ce se întâmplase. Acum, înţelegeau care fusese scopul vieţii lor. Mami le crescuse pentru a putea face sămânţă nou-nouţă. Asta însemna că şi ele au fost bune le ceva. Şi au fost bune pentru ceva foarte important.

– Ştia Mami ce avea de gând cu noi! spuse Prazul plin de mândrie.

-Da. aşa este. De acum înainte nu mă mai supăr pe Mami, spuse Ceapa roşie hotărâtă. Dacă ştiam ce avea Mami de gând… eram mai cuminte, continuă ea.

Acum, cele trei cepe uitaseră de supărare. Nici nu se mai certau ca înainte. Stăteau la soare şi priveau pline de mândrie grădina. Toată ceapa din grădină era acolo şi datorită lor.

Acum înţelegeau şi ele: trebuie să asculte de Mami şi să fie cumiţi. Până la urmă, ştie Mami ce trebuie făcut.

 

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: oanacatalina@diversificare.ro

trei cepe de colorat

Comentarii