Ceasul – Poveste pentru copii

A fost odată un copil. El avea un ceas foarte colorat. Pe ceas erau desenate 24 de numere: de la 1 la 24.

Copilul nu avea alte jucării în afară de acel ceas, de aceea îl iubea nespus. Îl plimba peste tot ca pe un căţel, îl strângea în braţe atunci când era frig şi îl lua la culcare în fiecare seară.

ceas final pt dobe

În serile lungi de iarnă, copilul îi citea poveşti despre legume şi fructe, iar ceasul îl asculta. De fiecare dată când auzea o poveste mai frumoasă, ceasul se lumina ca soarele.

Însă, copilul era tare sărac. De aceea nici nu avea alte jucării în afară de ceas. Pentru că el şi părinţii lui erau săraci, duceau lipsă de multe lucruri; primăvara nu aveau fructe destule, vara nu aveau apă destulă, toamna nu aveau peşte destul şi iarna îi găsea totdeauna fără lemne de foc…

În acel an, iarna venise cu geruri grele, iar crivăţul era mai crud decât oricând. Casa lor era neîncălzită. Părinţii se gândeau ce să facă: nu vroiau să li se îmbolnăvească băiatul. Trebuia să aprindă focul în sobă, dar nu aveau nici un lemn. Atunci, ce s-au gândit?

– Ceasul este din lemn, nu-i aşa? au spus ei.

Astfel, ei s-au grăbit şi au băgat repede ceasul în sobă.

Când a simţit că ceasul nu era lângă el în pat, copilul a sărit speriat:

– Unde e ceasul meu? a întrebat. Imediat a văzut că în sobă licărea o flacără mică şi a înţeles totul. Disperat, s-a repezit spre sobă şi a deschis-o: înăuntru, focul ardea în jurul ceasului, mai-mai să îl cuprindă.

– Să îmi lăsaţi ceasul în pace! a strigat el supărat.

Atunci, părinţii au înţeles cât de mult îşi iubea el jucăria. Ruşinaţi, ei au scos ceasul din mijlocul flăcărilor.

Acum, ceasul era acoperit de fum şi avea numerele arse…. Copilului îi era foarte milă de ceasul lui:

– Cred că te doare… i-a spus el ceasului printre lacrimi.

Chiar atunci, o lacrimă a căzut pe ceas şi s-a petrecut ceva minunat: ceasul s-a scuturat o dată şi tot fumul şi cenuşa s-au risipit. Numerele lui erau mai frumoase decât înainte, iar pe fiecare dintre acele numere apăruseră nişte desene frumoase. În centrul cadranului au apărut doi ochi veseli şi o gură care  început să vorbească:

– Ce noroc pe mine să fiu atât de iubit! Până acum, nimeni nu a suferit pentru mine. Sunt chiar fericit! De acum, voi încerca şi eu să fac lucruri bune pentru tine şi pentru părinţii tăi.

Aşa a spus ceasul şi cât ai clipi, a scos de după numărul 9 trei mere:

– Acum, că e dimineaţă, vă voi servi cu fructe. La prânz, vă voi oferi carne de peşte şi ciuperci, iar la cină, un delicios terci de ovăz şi budincă pe săturate!

– Ce se întâmplă? au întrebat părinţii curioşi. Nu mică le-a fost mirarea sa audă ceasul vorbind:

– Pentru că sunt atât de iubit, iar copilul vostru are sufletul atât de bun, m-am hotărât să vă dezvălui adevărata mea fire. Vă voi ajuta să vă creşteţi copilul mare, înalt şi sănătos. Tot ce aveţi de făcut este să primiţi ceea ce eu vă ofer, la fiecare masă. Faceţi asta şi veţi avea cel mai bun şi sănătos băiat din câţi sunt pe lume!

De atunci, ceasul a avut mare grijă de băiat, dar şi de părinţii lui. Făcea cum făcea şi la fiecare oră, mai punea câte ceva sănătos pe masă: un avocado, nişte peşte ori ciuperci, apoi seminţe şi verdeaţă. Seara, nu uita niciodată să umple masa cu budincă sau mămăligă ori alte feluri de mâncare potrivite pentru ora cinei. Apoi, băiatul îi citea poveşti ceasului, ca întotdeauna.

Timpul a trecut, iar băiatul a crescut. Când a venit vremea să aibă şi el familie, nu a uitat de ceas. L-a luat cu el şi i l-a pus în braţe copilului său alături de toată dragostea din lume.

Sfărşit.

Puteţi descărca şi printa ceasul de colorat aici:

ceasul contur

Author: Alexandra

Datorită fiului meu am început să încerc tot felul de reţete care trebuie să fie pe cât de arătoase pe atât de gustoase şi în primul rând sănătoase.

Share This Post On