Ce alună bună!

Eu am trei ani. Casa mea stă ascunsă la poalele unui munte înţelept.

Muntele este primul meu prieten. Seara, când stau în pat, el îmi spune poveşti până adorm. Eu privesc stelele, iar noaptea în somn, visez lucruri frumoase.

Chiar azi noapte am avut un vis: se făcea că era cald afară… pe râpa de lângă casa mea crescuse un copăcel perfect rotund!

o aluna buna colorat ok

Eu m-am întrebat:

– De unde a răsărit copăcelul? Apoi, m-am dus repede să văd. Am sărit gardul şi am ajuns pe colină cât ai clipi! Acolo, am privit cu mare atenţie la copăcelul cel rotund:

– Ce ciudat arată! Ce o fi?

Chiar atunci când mă gândeam la asta, am auzit pe cineva spunând:

– Cum să arate ciudat? Aşa cum tu ai o casă, şi eu am o casă! Iar casa mea, este acest copac perfect rotund!

Eu am răspuns:

– Casele sunt pătrate şi au pereţi! Cum să fie un copac casa cuiva? În plus, copacul acesta are multe tulpini înalte şi subţirele… Arată ca un tufiş, nu ca un copac!

M-am apropiat ca să îl văd mai bine. Când eram chiar lângă el, am simţit că era răcoare şi umbră…

– Ce bine este! mă bucuram eu. Pentru că era atât de bine acolo, m-am întins pe iarbă şi priveam în sus. Prin frunziş se vedea soarele clipind. Atunci, se auzi din nou acel glas vorbind:

– Pentru că sunt o alună bună, îţi dau voie să te foloseşti de umbra casei mele…

Eu m-am mirat:

– O alună bună!?! Oare ce o fi o alună….

Apoi, ca prin farmec, m-am pomenit cu un ghemotoc mic de tot, chiar pe nasul meu. Era chiar aluna bună, care îmi vorbise.

– Ei, acum vezi ce este o alună?

Mă uitam la alună şi tot nu puteam să pricep: cu coaja ei tare, nu prea mi se părea bună… Apoi, m-am trezit. Am privit peste tot, dar aluna dispăruse.

– Unde s-a dus aluna cea bună? mă gândeam.

Eram somnoroasă când am ieşit din casă. Am privit spre colină la fel ca în vis. Când colo, ce să vezi? Copăcelul cel rotund era chiar acolo.

Eu m-am bucurat tare de tot! Am strigat:

– Bucurieee! Copăcelul rotund a ieşit din vis şi s-a urcat pe vârful muntelui!

Nici nu ştiu când am ajuns lângă copac. Era umbră sub coroana deasă şi rotundă. Apoi, m-am gândit:

– Dacă a apărut copăcelul, atunci, aluna unde o fi?

M-am întins pe iarbă, la fel ca în vis, am privit în sus, tot ca în vis. Priveam frunzele care se tot mişcau în bătaia vântului.

Cum mă uitam eu în sus, am observat ceva destul de neobişnuit.

– Nu am mai văzut aşa ceva… am spus şi m-am ridicat în picioare. Când m-am ridicat, m-am apropiat mai mult de copac şi am văzut mai bine. Pe unele tulpini ale copacului, erau nişte ghemotoace albe prinse în grupuri de crengile copacului. Toate arătau exact ca aluna din visul meu, doar că aici erau multe, nu doar o alună. M-am grăbit să culeg câteva. Am mers repede spre casă şi am început să le sparg. Când spărgeam câte una, îi scoteam miezul, îl mâncam repede şi spuneam.

– Ce alună bună!

Pentru copii avem şi ilustraţia de colorat aici:

o aluna buna contur

 

Author: Alexandra

Datorită fiului meu am început să încerc tot felul de reţete care trebuie să fie pe cât de arătoase pe atât de gustoase şi în primul rând sănătoase.

Share This Post On