Somon, nu somn

A fost odată un sat de pescari. Satul pescarilor era pe malul Oceanului Atlantic. Pescarii prindeau peşti pe care îi vindeau. Însă, tot satul pescuia aceleaşi feluri de peşti. Cu toţii pescuiau plătică, sardele ori calcan. Iar pentru că toţi pescuiau acelaşi fel de peşte, nu aveau unde să îl vândă pe tot.

Somon, nu somn

De aceea, cei mai mulţi pescari erau săraci. Peştii pe care nu îi vindeau se stricau la soare.
– Cum să scăpăm de sărăcia asta? se întrebau ei.
Într-o zi, unul dintre pescari se hotărî să iasă în larg. Atunci, ceilalţi oameni îi spuseră:
– Pentru ce te mai duci la pescuit? Că tot nu ai ce face cu peştele…
Însă omul plecă. Ajuns în larg, întinse năvoadele şi aşteptă. După ce trecu timp suficient, el le strânse din nou.
– Toate sunt pline cu sardele… spuse el şi oftă supărat. Apoi le eilberă pe toate.
– Hai, înapoi cu voi! Ce rost are să vă duc de aici, că tot nu am cui să vă vând… spuse el.
Pescarul era foarte supărat. Nu îi venea în minte nicio soluţie pentru problemele lui. Dintotdeauna, familia lui pescuise sardele. De aceea, nu ştia ce ar fi putut face în afară de asta.
Cum stătea el pe cutia aceea, i se făcu puţin somn. De aceea, se întinse pe jos, cât era de lung. Apoi, închise ochii să doarmă.
– Să trag un pui de somn, spuse el.
Ca de nicăieri, auzi o voce slabă care îi spunea:
– Nu somn, ci somon. Nu somn, ci somon!
Speriat, omul sări imediat în picioare:
– De unde s-a auzit asta? spuse el. Pe barcă nu mai este nimeni în afară de mine. Trebuie să fie din cauza căldurii… Am insolaţie. De aceea aud voci…. spuse el. Însă, vocea se auzi din nou:
Somon, somon, somon…
– Cine a vorbit? strigă pescarul speriat. Se temea că aude lucruri imaginare.
– Priveşte aici, în năvod… răspunse vocea aceea slabă.
Pescarul se uită cu mare atenţie la năvod, însă nu vedea nimic.
– Aici sunt, chiar nu mă vezi? insista vocea. Priveşte cu atenţie, fiindcă sunt foarte mic.
Omul se uită şi se uită la năvod şi tot nu vedea pe nimeni. Până la urmă, văzu agăţat de un ochi al năvodului, un mormoloc mic de tot. Era negru ca smoala şi avea doi ochi albi care îl priveau cu mare atenţie.
– Tu vorbeai?! spuse pescarul mirat. Cum este posibil aşa ceva?
Omul pescuise de nenumărate ori în apele acelea dar nu văzuse niciodată aşa ceva.
– Cum este posibil? Un mormoloc care vorbeşte întocmai ca oamenii! spuse el.
– Sunt un mormoloc, aşa este. De ce te miri că vorbesc ca un om? Nu ştiai că în ocean trăiesc mii şi mii de soiuri de peşti? Eu sunt unul dintre copiii peştişorului auriu. Dacă îmi vei reda libertatea, te voi scăpa de sărăcie.
– Asta ar fi ceva… extraordinar. Dar, mi-e teamă că ar fi imposibil, spuse pescarul. Oricum îţi redam şi ţie libertatea, ce să fac cu un biet mormoloc? mai zise şi îl lăsă pe mormoloc în apa oceanului.
Atunci, mormolocul îi spuse:
– Dacă vrei să tragi în barcă un somon, vei naviga spre locurile cu apă adâncă. Acolo, vei prinde peştii cei mai scumpi şi mai buni.
– Cum să trag un somn? spuse omul, nedumerit.
– Nu un somn, ci un somon! se chinuia mormolocul să strige. Într-un final, el plecă spre fraţii şi
surorile lui, din adâncul apelor.
Însă, pentru că valurile oceaunului erau zgomotoase, pescarul nu auzise bine.
– Să mă duc în apele adânci, să trag un somn… un pui de somn? se tot întreba el. Un somn pot sa îl fac chiar aici. Pentru ce să navighez tocmai până acolo, după un somn… Spuse el şi se culcă. Dar, în loc să doarmă, el se tot întorcea de pe o parte pe cealaltă.
– Somn… un somn… poate era vorba despre un peşte, un somn… Dar, somnul trăieşte în apă dulce, iar aici este apă sărată. Nu, nu se poate! se gândi el.
Dar, tot nu era liniştit.
– Voi merge în acele ape adânci şi voi încerca să prind un somn, sau ce o fi peştele acela!
Zis şi făcut. Omul ridică pânza şi porni.
Când ajunse în apele cele mai adânci, el întinse năvoadele. Apoi, se gândi:
– Tot stau în soare, mai bine întind şi undiţa. Să mai treacă vremea… Aşa că, pescarul aştepta să treacă timpul cu undiţa în mână.
Se apropia asfinţitul soarelui. Dintr-o dată, ceva a tras cu putere de undiţă.
– Ce se întâmplă!? strigă pescarul şi începu să tragă firul înapoi cu mulineta.
Omul învârtea mulineta cât de repede putea. Până la urmă, scoase din apă un peşte argintiu, lung cât braţul său.
– Ce peşte! Ce peşte! striga pescarul uimit. Am prins un somon, nu un somn! Asta era! spunea el ţopăind de bucurie.
Apoi, el se hotărî să mai prindă încă un somon. Puse primul peşte într-o găleată. Apoi, aruncă din nou cârligul undiţei în larg. Firul de aţă stătea lejer la început. Însă, alt somon prinse momeala. Pescarul mai prinsese un peşte.
– Am prins deja doi somoni. Voi încerca să îi vând mâine. Dacă reuşesc, atunci, am scăpat de sărăcie.
Pescarul se întoarse la mal. Până să ajungă acasă, era deja întuneric. Omul puse peştii în apă rece şi se culcă.
A doua zi, el se trezi cu noaptea în cap. Pleca la târg cu cei doi somoni.
– Să îi vând, dacă voi avea noroc.
Când ajunse la târg, se aşeză într-un loc bun, cu cei doi peşti ai lui.
– Hai la peşte! Hai la somon! Hai la somon! striga el, cât îl ţinea gura.
Nici nu apucă să strige de prea multe ori, că deja erau 5 oameni la coadă, să cumpere somon.
Omul era foarte mulţumit. Făcuse bani frumoşi pentru doi bieţi peşti. Dar, cei care au stăteau la coadă, au spus:
– Dacă mai ai, vreau 10 somoni. Sunt foarte buni pentru copiii mei.
– Şi eu, vreau măcar 30. Carnea de somon este suculentă şi gustoasă. În familia mea, se mănâncă somon de două ori pe săptămână!
– Şi noi mâncăm somon, pentru sănătate şi forţă.
Oamenii nu se mai opreau din laude. Toţi spuneau cât de bună era carnea de somon pentru sănătatea lor.

Mai târziu, pescarul se întoarse din nou acasă. Când se pregătea să iasă la pecuit, un vecin l-a întrebat din nou:

– Unde te mai duci şi azi? Iar prinzi sardele şi calcan…

Însă, pescarul răspunse:

– Am găsit un nou fel de peşte! Să vezi şi să nu crezi câte calităţi are! Veniţi şi voi după mine, să vedeţi cum se prinde!

Spunând aceste cuvinte, el porni din nou în larg. Însă nu a durat mult timp şi tot satul află despre peştii cei mari şi buni, din apele adânci ale oceanului. Foarte curând, toţi pescarii pescuiau somoni. Peşte era destul pentru toată lumea şi în scurt timp, satul de pescari a scăpat de sărăcie.

Sfârşit.

Pentru copii, iată şi ilustraţia de colorat, aici:

somon, nu somn de colorat

 

Author: Alexandra

Datorită fiului meu am început să încerc tot felul de reţete care trebuie să fie pe cât de arătoase pe atât de gustoase şi în primul rând sănătoase.

Share This Post On