Demult, într-un sat de oameni harnici, trăia un om foarte bogat. Moşia lui avea livezi, o grădină de zarzavaturi şi o mare fermă de animale. În mijlocul moşiei lui era conacul boieresc. În jurul conacului erau multe odăi unde locuiau servitorii şi familiile lor.
Dar boierul nostru era un om foarte pofticios… Cât era ziua de lungă el era cu gândul la mâncare!
Când deschidea ochii dimineața, el striga:
– Servitorii mei să aducă două farfurii pline cu chiftele prăjite în ulei încins! iar servitorii așa făceau.
Boierul mânca totul, până la ultima bucățică… Apoi se ducea să îşi vadă moşia şi pe oamenii care îl slujeau.
Pe la prânz, Boierului cel Gras i se făcea foame din nou şi striga iar:
– Servitorii mei să aducă o tavă plină cu friptură grasă de porc! iar servitorii făceau întocmai cum le era poruncit.
După ce boierul cel gras lua prânzul, se simţea obosit tare. Cum se simţea obosit se şi punea la somn. Cât timp dormea, el se visa la masă. Aşa că Boierul cel Gras şi pofticios striga iarăşi la servitorii săi să îi pună masa plină cu mâncare făcută numai şi numai din carne prăjită…
Iar cum noaptea era lungă, el se gândea că poate îi va fi foame până a doua zi, aşa că masa de seară trebuia să fie cea mai bogată masa a zilei.
Timpul trecea, iar boierul îşi petrecea zilele mâncând. Servitorii săi vorbeau între ei despre mâncarea stăpânului lor:
– Ce mâncare grasă mai mănâncă şi boierul nostru…, spuneau ei. Dar niciunul nu îndrăznea să îi spună ce părere avea.
Cu cât trecea timpul, Boierul devenea mai gras şi mai roşu la faţă, iar burta lui se făcea tot mai mare. Dar el nu îşi dădea seama cât era de gras, aşa că cerea carne prăjită, ca de obicei.
Dar iată că într-o bună zi s-a întâmplat ceva tare rău: boierul a căzut bolnav la pat. El era deja atât de greu încât patul abia dacă îl ţinea…
Toţi servitorii se întrebau unii pe alţii ce să facă. Dacă se întâmpla ceva cu boierul, ei trebuia să îşi caute de lucru în altă parte. Aşa că s-au gândit să cheme un doctor dintr-un sat îndepărtat, căci mai aproape nu era nici unul.
Când a sosit, doctorul s-a dus să vadă ce are boierul şi a rămas tare mirat: nu mai văzuse pe nimeni chiar atât de gras, în toată viaţa lui…
– Ce mâncare serveşte boierul vostru? îi întrebă el pe servitori.
Servitorii se întrebau ce legătură are asta cu boala.
– Hai să începem cu micul dejun. Din ce e gătită prima masă a zilei? întrebă medicul.
– Din carne prăjită şi grăsime, răspunseră servitorii.
– Păi, asta nu e prea bine… spuse şi notă ceva într-un carneţel. Şi din ce e gătită a doua masă a zilei pentru boier? întrebă medicul.
– Din carne prăjită şi grăsime multă, spuseră servitorii.
– Asta nu e deloc bine, spuse medicul şi mai notă ceva în carneţel. Şi din ce e gătită a treia masă a zilei? întrebă medicul pe servitori.
– Din carne friptă, răspunseră cu toţii.
– Asta e tare, tare rău, spuse în timp ce scria din nou în carneţelul lui. Şi cine e bucătar aici? De ce i-aţi dat atâta carne prăjită, nu ştiţi voi că toţi oamenii au nevoie de mâncare diferită în fiecare zi? Unde sunt legumele şi fructele? De ce nu i-aţi dat să mănânce peşte şi ciuperci?! întrebă doctorul supărat.
Servitorii nu ştiau ce să răspundă la asta. Ei ştiau ca bogaţii servesc carne prăjită şi tot ce le mai place.
– Dar voi ce mâncaţi? Văd că sunteţi cu toţii foarte sănătoşi. întrebă doctorul
Oamenii tăceau în continuare fără a îndrăzni să răspundă. Dacă văzu că nu are cu cine să se înţeleagă, doctorul spuse:
– Mă voi întoarce mâine dis de dimineaţă cu cineva de ajutor. O să vi-l fac bine pe boier, spuse el şi plecă.
Când abia se lumina de ziuă se auzi un huruit puternic de roţi: trăsura doctorului sosea în mare grabă. De cum se opri trăsura, o femeie nici prea slabă nici prea grasă, nici tânără dar nici prea bătrână, coborî. Doctorul ieşi grăbit şi el, şi o duse la bucătăria servitorilor.
Trecură deja două ceasuri înainte ca servitorii să ajungă la bucătărie. Văzând-o pe femeia aceea acolo, ei au rămas miraţi. Doctorul le-a spus că ea îl va face bine pe boier şi că toată lumea va face cum spune ea. Şi aşa a fost. Toţi o ascultau şi făceau întocmai.
Bucătăreasa a început să pregătească tot felul de ciorbe şi supe, sau alte mâncăruri cu legume. Tot ce gătea ea era foarte gustos şi boierul mânca ce i se aducea de la bucătărie ca să fie sănătos din nou.
Timpul trecea şi el se simţea tot mai bine. În fiecare zi era mai plin de viaţă. Treptat îşi recăpătă puterile iar prin primăvara următoare reuşi chiar să se ridice din pat. Ajutat de servitorii săi credincioşi, se apropie de fereastră şi respiră aerul curat. Privind spre curtea cea mare începu să îl apese tristeţea: cum de nu văzuse niciodată cât de frumos era totul. Avea tot ce îşi putea dori un om, iar el nu ştiuse să îşi preţuiască bogăţia. În loc să facă lucruri bune cu ceea ce avea, el se lăsase cuprins de lăcomie. În loc să ofere din ceea ce avea, el nu se gândise decât la ceea ce poftea. Nu se gândise la oamenii mai săraci decât era el. Şi erau mulţi cei care nu aveau bogăţii ca ale lui.
Mai trecu ceva vreme,iar Boierul cel Gras se hotărî să iasă din conac, pentru întâia oară după mult timp. Când se duse să se îmbrace, avu o mare surpriză: toate straiele lui erau atât de mari încât păreau făcute pentru doi sau trei oameni legaţi laolaltă… Lui chiar nu îi venea să creadă că fusese vreodată atât de gras. Cum putuse oare să umple nişte haine atât de mari?
Se hotărî să nu mai repete vreodată aceleaşi greşeli. De aceea, a pus servitorii să ducă toate hainele lui cele mari într-o sală unde le-a întins pe pereţi, ca pe nişte tablouri. Când îi mai venea să ceară mâncare nesănătoasă se ducea repede să le vadă şi de îndată îi treceau toate… Apoi, şi-a dorit ca nici alţi oameni să nu sufere cum suferise el cât a stat bolnav la pat. Pentru asta, puse ca toată lumea să afle povestea Boierului cel Gras. De aceea am şi scris-o aici, împreună cu multe din mâncărurile delicioase care l-au făcut din un om sănătos şi plin de viaţă.
De atunci, acel boier a început să facă multe lucruri bune ca să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi decât el. Cu banii pe care îi avea a ajutat multă lume şi a hrănit o mulţime de copii flămânzi, ajutat de servitorii lui. Şi a devenit un om atât de bun, că i s-a dus vestea peste mări şi ţări.
Iar după un timp, lumea nu mai vorbea de Boierul cel Gras. Cu toţii ştiau că în acel sat de oameni harnici, era un singur boier. Boierul acela era un om bun, iar numele lui a rămas Boierul cel Harnic.
Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.
Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: [email protected]