Amarantul (stirul), ca și quinoa sau hrișca, nu este o cereală, dar pentru că se prepară într-un mod similar cerealelor este considerată a fi una. Amarantul este o plantă cu frunze și semințe comestibile. Frecvent, atunci când oamenii vorbesc despre amarant, se referă la semințele plantei.
Amarantul provine din America de Sud și există acolo de peste 5000 de ani, atât ca și cultură, dar și în sălbăticie. Aztecii, incașii și mayașii din Mezoamerica au descoperit proprietățile sale nutriționale și l-au inclus în dieta lor. Aztecii îl foloseau atât în alimentație, cât și în ceremoniile religioase. Când spaniolii au invadat America de Sud în jurul secolului al XV-lea, asocierea amarantului cu ritualurile aztece a dus la interzicerea lui. Cu toate acestea, planta a continuat să crească în sălbăticie sau să fie cultivată în secret de către localnici. Așa a ajuns să supraviețuiască și să fie redescoperită în zilele noastre.
Ce nutrienți conține amarantul?
Amarantul este foarte bogat în proteine (bogat în lizină – proteină de înaltă calitate, indispensabilă pentru refacerea țesuturilor și producerea de anticorpi), calciu, fibre, magneziu, fosfor, mangan și fier. Este o proteină completă, precum quinoa și conține toate cele 8 tipuri de aminoacizi. Este o sursă bună de acizi grași polinesaturați și conține vitamina E în cantități similare uleiului de măsline. De asemenea, amarantul este ușor de digerat și NU conține gluten.
Conținutul mare de proteine este dublat de coeficientul excepțional de asimilare în organismul uman a acestuia. Iată o comparație cu alte alimente din punctul de vedere al asimilării lor în organism:
Amarant 75%
Lapte de vacă 72%
Soia 68%
Orz 62%
Grâu 60%
Arahide 52%
Porumb 44%
Valori Nutritive (raportat la 100g):
Valoare energetică: 1565 kJ / 374 kcal
Proteine: 14,5g
Hidrați de carbon: 51g
Lipide: 6,5g
Amarantul conține numeroase minerale – fier, calciu, potasiu, magneziu, sodiu, fosfor, zinc și vitamine – A, B1, B2, B3, B6, C, E, acid folic si folat.
Cum se păstrează amarantul?
Când achiziționați amarant, fie vrac sau ambalat, asigurați-vă că nu are urme ale depozitării într-un loc umed – pentru varianta ambalat, asigurați-vă că ambalajul este etanș. Atât în varianta de cereală integrală, cât și în cea de făină, se păstrează pe parcursul mai multor luni (până la 1 an), în locuri răcoroase și uscate. Dacă, de exemplu, este foarte cald în locuință (pe timpul temperaturilor extreme de vara), atunci se poate depozita în frigider (indicat mai ales pentru făină).
Când pot introduce amarantul în alimentația copilului?
Amarantul se poate introduce în alimentația diversificată după vârsta de 8 luni. Pentru că nu conține gluten, amarantul este foarte bine tolerat de bebeluși. Cu toate astea recomandarea noastră este să vă consultați cu medicul pediatru al bebelușului înainte de a introduce amarantul în alimentația diversificată și să respectați regula celor 4 zile.
Cum se prepară amarantul pentru bebeluși?
Poate fi fiert, precum orezul, preparat în terciuri, sau se poate folosi ca bază – în varianta făină de amarant – pentru deserturi. Se poate de asemenea prăji și transforma în floricele (asemănătoare popcorn-ului).
Indicații pentru fierbere: în urma hidratării/înmuierii (de preferat 12 de ore) se fierbe (1 parte semințe la 3 părți apă) timp de 20 de minute.
Sursă (ro): http://www.doctor.info.ro/stirul,_o_planta_care_trebuie_descoperita.html
Sursă (en): http://whfoods.org/genpage.php?tname=dailytip&dbid=231
http://www.grain-free-gluten-free.com/amaranth.html
Sursă foto: http://flic.kr/p/6ZY6vu
