Cuprul (Cu) este un metal ductil cu o istorie de cel puțin 10 000 de ani, conductor de căldură și electricitate, utilizat ca metal de construcție sau ca element constituent al anumitor aliaje. Acest metal era foarte folosit de către romani, iar zona de extracție a sa era Cipru, după care a și primit numele (cyprium), prescurtat sub forma actuală.
Cuprul se găsește și în organismul uman (ficat, mușchi și oase), însă în cantități mai mici și participă la reacțiile de oxidare-reducere (redox).
Ce rol are cuprul în organism?
Deși în organismul uman se află o cantitate mică de cupru, metalul are rol esențial în câteva procese:
– producerea enzimelor – așa-numitele cupro-enzime, importante pentru sinteza globulelor roșii și a sistemului cardiovascular sau sinteza proteinelor;
– menținerea sănătății membranelor celulare;
– în procesele redox, în urma cărora este controlată acțiunea radicalilor liberi asupra organismului;
– integritatea sistemului osos;
– fixarea fierului în organism – este implicat în transportul fierului către măduva osoasă;
– producerea noradrenalinei, hormon asemănător adrenalinei care se găsește în glanda suprarenală și are la rândul lui rol vasoconstrictor și hipotensiv;
– are rol și în formarea melaninei, pigment organic brun-închis care dă coloratura pielii, părului și a irisurilor.
Este bine de menționat faptul că, unui copil alăptat, laptele mamar îi asigură necesarul de cupru până la vârsta de 6 luni. După această perioadă își va lua necesarul de cupru prin alimentație astfel:
– între 7 și 12 luni are nevoie de maximum 0,22 miligrame/zi de cupru;
– între 1 an și 3 ani are nevoie de maximum 0,34 mg/zi;
– între 4 și 8 ani are nevoie de maximum 0,44 mg/zi.
Este recomandat ca aportul necesar de cupru să fie adus printr-o alimentaţie sănătoasă.
Care sunt principalele surse de cupru?
De regulă, necesarul zilnic de cupru este asigurat prin alimentație, însă dintre sursele bune de cupru merită să le amintim pe următoarele:
– ¼ cană de alune de pădure crude conține până la 0,6 mg;
– ¼ cană de semințe de susan conține până la 0,5 mg;
– ½ cană de fasole conține până la 0,3 mg (în funcție de soiul ei);
– ½ cană de linte conține până la 0,23 mg.
Ce anume influenţează absorbţia de cupru în organism?
Organismul uman, prin procesele sale homeostatice, asigură în mod constant rezerva de cupru de care are nevoie și elimină cantitățile în exces în mod natural.
Absorbția de cupru a organismului este influențată de consumul de proteină animală, acid citric și de fosfați. Cantitățile ridicate de zinc, cadmiu, sau zaharuri simple influențează, de asemenea absorbția de cupru în organism. De asemenea, carența de cupru inhibă absorbția fierului. Carența sau excesul de cupru sunt fenomene rar întâlnite. Deficiența de cupru se manifestă prin anemii, iar printre simptomele intoxicării cu cupru sunt întâlnite greața, voma, leziuni la nivelul ficatului sau al rinichilor.
Există suplimente alimentare bogate în cupru, însă nu oferiţi copiilor suplimente alimentare de vitamine şi minerale fără a consulta în prealabil medicul pediatru.
Surse (en):
http://en.wikipedia.org/wiki/Copper_in_health
http://www.copper.org/consumers/health/cu_health_uk.html
Surse (ro):
http://www.farmaciata.ro/medicina-de-familie/item/120-rolul-cuprului-in-organism
Sursă foto: http://flic.kr/p/5s5GDj
