Ariciul Rambutan

Într-un loc minunat şi foarte îndepărtat, trăia cineva cu totul şi cu totul special: tatăl tuturor fructelor. Foarte puţini oameni au auzit despre el şi aproape nimeni nu îşi mai aminteşte numele lui. Nici chiar eu, care vă spun această poveste, nu i-l cunosc .

Ei bine, tatăl tuturor fructelor era înalt şi luminos ca un soare. Purta pe umeri o mantie uşoară iar pe cap, purta o colecţie întreagă de fructe. Fiind tatăl tuturor fructelor, el se mândrea cu invenţiile şi cu descoperirile sale, oriunde se afla. De aceea, el îşi inventase propria pălărie, încărcată până la refuz cu fructele inventate de el. Era o pălărie nu tocmai mare pe care el aşezase câte un fruct din toate soiurile. Când îl priveau, zânele şi spiriduşii se minunau şi se amuzau foarte tare:
– Ce pălărie frumoasă! îl felicitau ei.
– Mulţumesc, mulţumesc! răspundea el, fericit că era apreciat.
Nu ştia săracul că de fapt, pălăria lui nu era chiar potrivită pentru cineva atât de serios, cum era dânsul.
Dar, zânelor şi spiriduşilor se fereau să îi spună adevărul; ei nu vroiau să îi rănească sentimentele căci îl iubeau cu toţii foarte mult. De aceea, îl lăsau să se bucure de invenţiile lui, cum îi făcea lui plăcere.

Însă, nici spiriduşii şi nici zânele nu ştiau totul. De aceea, era mai bine că nu spuneau nimic despre pălăria cu fructe. Dar asta veţi afla cu toţii mai târziu.

 

Tatăl tuturor fructelor îşi petrecea zilele inventând fructe noi şi frumoase cu care să îşi încarce pălăria. Aceasta era meseria lui dintotdeauna. De când era pe lume, el inventa fructe, aşa cum îl învăţase tatăl său, care învăţase de la tatăl său, care primise o listă cu nume de la tatăl lui. Pe acea listă erau sute şi sute de nume, care mai de care mai interesante.

Când primise lista, tatăl tuturor fructelor aflase că avea de făcut ceva destul de dificil: pentru fiecare nume din sutele de nume interesante, trebuia să inventeze câte ceva nou-nouţ, deosebit-şi-gustos-şi-frumos-şi-colorat-şi-parfumat… iar când se gândea la tot ce avea de făcut mai-mai că îl apuca ameţeala…

– Ce listă luuuungăăăăăă….. îşi spunea el. Oare ce să mai inventez, că până acum am tot făcut: ba struguri, ba mere şi pere, portocale, kiwi, mandarine, prune… iar eu trebuie să fac fiecare fruct nou-nouţ, deosebit-şi-gustos-şi-frumos-şi-colorat-şi-parfumat! Of, simt că nu mai am idei… se plângea el, de unul singur. Nici nu ştiu cum ar arăta, ce gust sau ce culoare ar avea următorul fruct…

Tatăl tuturor fructelor simţea că nu mai are nici o idee nouă şi pentru că era atât de supărat, începu să se plimbe agale pe malul lacului. Pe lac erau nuferi şi câteva crengi căzute. Printre crengi se ascundeau două broaşte râioase şi tare nepoliticoase. Ele stăteau la pândă, poate-poate vor găsi ceva de bârfit.
Obosit, tatăl tuturor fructelor se aşeză abătut pe iarbă. Se întinse să se odihnească pe malul apei. Cum stătea liniştit, îşi scoase şi pălăria şi aşeză cu grijă, alături.
Cele două broaşte râioase îl priveau cu mare interes:
– Cine e şi ăsta? întrebă una.
– Cine e? Tatăl tuturor fructelor! spuse a doua.
Tatăl tuturor fructelor le auzi glasurile şi se apropie de apă, să vadă cine era acolo. Când privi apa, îşi văzu imaginea ca în oglindă: un chip luminos şi foarte frumos dar, complet lipsit de păr. De cum au văzut că nu are păr, broaştele au început să vorbească:
– Oaaac, nu are păr! spuse prima broască.
– Oaaac, oaaac, nu are păr, răspunse a doua broască.
– Să mergem! spuse iarăşi prima.
– Să mergem! să mergem! spuse şi a doua.
Astfel, cele două broaşte au luat-o la picior printre crengi şi printre nuferii de pe lac, până au trecut pe partea cealaltă a apei. Acolo începea o pădure frumoasă cu pomi înalţi şi drepţi. Printre pomi se ascundeau timide nişte vipere. Broaştele s-au grăbit să le dea vestea:
– Tatăl tuturor fructelor nu are nici un fir de păr pe cap! Oac-oac-oac-oac!
De cum au auzit una ca asta, viperele au luat-o la goană printre frunzele căzute pe potecile pădurii. Oriunde vedeau pe cineva, spuneau:
– Ş-ş-ş-ştii că tatăl tuturor fructelor nu are nici un fir de păr pe cap?
Viperele întâlneau multe animale în plimbările lor. Astfel, în scurt timp, toată pădurea ştia că tatăl tuturor fructelor nu avea pe cap nici măcar un fir de păr. De bună seamă, între animale nu se întâlnise aşa o grozăvie; cu toţii ştim că toate animalele au blană, că peştii au solzi şi că toate creaturile magice au părul lung şi des. Iată de ce, era de necrezut ca tatăl tuturor fructelor să fie chel, ca un ou de porumbel.
Însă, tatăl tuturor fructelor stătea neştiutor pe malul celălalt al lacului. Nici prin gând nu îi trecea că lumea toată aflase despre problema lui. De aceea, îşi puse pălăria pe cap şi porni din nou, la plimbare.

Tot mergând, scoase lista cu nume şi citi:
– “Rambutan“… Ce fruct aş putea să inventez eu acum, cu numele Rambutan? se întreba cu voce tare.
– Un fruct cu păr pe cap! se auzi răutăcioasă o viperă.
Tatăl tuturor fructelor rămase ţintuit locului:
– Oare ştie cineva că nu am păr pe cap? se întrebă el.
– Ştim, ştim, ştim se auzi vocea îndepărtându-se.
Acum, el era cu adevărat supărat:
– Cine îndrăzneşte să râdă de mine? ….Cine râde de mine, tatăl tuturor fructelor, va avea de a face cu puterile mele! strigă el foarte tare.

Ca o mustrare, în pădure începu să răsune ecoul:
– Puterile mele… mele…
Ca să vadă mai bine cine vorbise, tatăl tuturor fructelor se urcă în cel mai înalt copac şi privi în toate direcţiile: nu se vedea nici urmă de animal. Supărat peste măsură, el se aşeză pe o creangă şi aşteptă:
– Lasă că văd eu cine râde de mine… mârâi el.

Însă, chiar alături, se pomeni că era ariciul Păcălici.
– Ce cauţi în copac, ariciule? întrebă tatăl tuturor fructelor.
– Eu sunt ariciul Păcălici. Am scăpat dintr-o mare primejdie. De fapt, eu am scăpat din multe primejdii toată viaţa. De aceea mă şi numesc ariciul Păcălici. Vulturul pleşuv era să îmi aducă sfârşitul. Dar am reuşit să îl păcălesc de m-a scăpat din gheare. Apoi am aterizat ca prin farmec, chiar aici. Numai soarta m-a păzit de năpastă. Dar tu ce cauţi aici? spuse ariciul Păcălici.
– Eu… eu caut pe cineva dar nu reuşesc să îl găsesc…. răspunse nervos, tatăl tuturor fructelor.

Atunci, ariciul spuse fără să se gândească:
– Am auzit că nu ai pe cap nici un fir de păr.
Dacă auzi una ca asta, tatăl tuturor fructelor simţi că îşi pierde răbdarea de tot:
– Aha! Îţi arăt eu ţie, ariciule Păcăllici! Apoi, într-o clipită, bătu o dată din palme, iar ariciul se transformase pe loc într-un fruct rotund şi ţepos.
– Te-am rezolvat, ariciuiule! Ai îndrăznit să râzi de mine!?
Dar, ariciul Păcălici spuse:
– Dar eu nu am râs de tine! Nu îmi pasă că nu ai păr pe cap… Nici eu nu am păr, ci nişte ţepi ascuţiţi şi tari. Îmi este greu să îmi fac prieteni… şi eu îmi doresc păr, ca şi tine. Nici nu îmi pasă că nu mai sunt arici! Mai bine aşa, decât să fiu un arici singur tot timpul…. se plângea Păcălici.
Acum, tatăl tuturor fructelor simţea că greşise şi îi părea tare rău:
– De ce m-am grăbit oare? Acum, e prea târziu pentru ariciul Păcălici… La supărare fac numai greşeli! Acum, nu mai pot repara nimic….

Supărat peste măsură, tatăl tuturor fructelor îl lăsă pe Păcălici în copac şi se întoarse acasă, la spiriduşi şi la zânele lui. Acolo, el îi chemă pe toţi, să le vorbeasă:
– Aflaţi, dragii mei spiriduşi şi dragele mele zâne, că îmi voi scoate pălăria de pe cap. Iar dacă vreunul dintre voi va avea ceva de spus, atunci îl voi asculta fără să mă supăr deloc. Tocmai am aflat, că supărarea este cel mai rău lucru din lume.

Spunând acestea, el îşi scoase pălăria cea plină de fructe. Acum, aştepta ca toată lumea să râdă de el dar, era hotărât: nu mai avea de gând să se ascundă sub pălăria lui.
Dar, surpriză: toate zânele şi toţi spiriduşii au izbucnit în ropote de aplauze:
– Felicitări! Acum, nu mai ai de ce să fii îngrijorat. Oricum, am aflat deja cu toţii de ce purtai pălăria aceea. Însă, nu am vrut să suferi din pricina asta. Chiar îţi stă foarte bine fără pălărie, spuseră zânele fericite.

Tatăl tuturor fructelor era foarte impresionat.
– Ce frumos…. că v-aţi gândit la sentimentele mele… spuse el cu ochii în lacrimi. Însă eu, nu am făcut acelaşi lucru. Eu nu m-am gândit la sentimentele celorlalţi. Chiar azi am făcut o mare greşeală ne nereparat!
Apoi, el le povesti tuturor ce îi făcuse bietului arici Păcălici.
Zânele s-au întristat foarte mult după ce au aflat totul.
– Bietul arici Păcălici!
– Da…
Însă, pentru că zânele şi spiriduşii au suflet bun şi puteri mari, au început să se gândească la soluţii pentru bietul arici.
– Ştiu! Ştiu ce să facem! strigă dintr-o dată, tatăl tuturor fructelor: îi vom oferi prieteni.
– Cum vom face asta? întrebară spiriduşii.
– Ştim cu toţii că pe Păcălici nu îl mai putem face din nou arici! spuseră zânele.
– Aşa este, răspunse tatăl tuturor fructelor, însă, îi putem îndeplini cea mai arzătoare dorinţă: îi vom oferi prieteni.
Apoi, zânele şi spiriduşii, împreună cu tatăl tuturor fructelor s-au grăbit să ajungă la copacul în care era Păcălici.
Odată ajunşi acolo, şi-au dat mâinile şi au început să zboare în cerc, în jurul copacului. Au zburat în cerc toată noaptea. Când se făcu ziua, s-au oprit şi ei. Apoi au privit copacul şi au văzut planul lor reuşise:
– Acum, bietul arici are şi păr şi prieteni, spuse tatăl tuturor fructelor. Şi iată cum, am reuşit să facem împreună, primele fructe Rambutan! se bucura tatăl tuturor fructelor.

În timpul nopţii, ariciul devenise cel mai neobişnuit fruct rotund. Şi pentru că înainte se plângea că are ţepi, acum era acoperit cu păr des. Alături de el, pe aceeaşi creangă, erau o grămadă de fructe rotunde şi păroase, ca şi el: noii săi prieteni.
De atunci, copacul acela face fructe multe, rotunde, păroase şi delcioase numite rambutan. Ele sunt speciale ca şi numele pe care îl poartă, iar gustul lor este deosebit, căci este inventat chiar de către spiriduşi şi de către zânele fermecate ale pădurii.

Sfîrşit!

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: oanacatalina@diversificare.ro

Pentru copii puteţi descărca ilustraţia de colorat:

Ariciul Rambutan de colorat

Comentarii