Porcul şi porcuşorul de Guineea

Să vă povestesc aventurile unui porc vietnamez şi a amicului lui, porcuşorul de Guineea!
Povestea lor începe la “Pet Shop”, primul loc în care s-au întâlnit.


Când s-au cunoscut, cei doi s-au prezentat astfel:
– Bună! Eu sunt porcul vietnamez!
– Bună, eu sunt porcuşorul de Guineea!
– Ce faci aici, porcule? întrebă porcuşorul de Guineea.
– E… nici eu nu ştiu ce caut aici. M-am culcat într-o seară în coteţul meu, ca de obicei. Când m-am trezit, însă, eram deja aici. Dar tu, ce cauţi aici? spuse porcul vietnamez.
– Eu? Eu locuiesc aici. Nu ştiu să fi mers vreodată în alt loc. Toată lumea mea este cuşca asta şi ceea ce se vede din ea.
– Dar nu te plictiseşti stând închis acolo tot timpul? întrebă porcul.
– Ba da! Uneori nici nu îmi vine să mă trezesc dimineaţa… Sunt atât de deprimat! spuse porcuşorul de Guineea.
Porcul vietnamez, ce s-a gândit?
– Îi voi deschide uşa la cuşcă; să mai aibă şi amicul meu puţin spaţiu de joacă!
Nu a stat pe gânduri prea mult şi a dat cu piciorul peste uşa de la cuşcă. Uşa a zburat cât colo! Porcuşorul s-a speriat la început. Nu prea vroia să iasă din cuşcă:
– Mă tem să ies de aici! Nu am fost afară niciodată! spuse el.
Porcul era tare mirat de asta:
– Cum? Nu ai spus că te plictiseşti acolo? Hai să te plimbi prin magazin, acum cât nu e nimeni prin preajmă. Nu se va întâmpla nimic rău!
Porcuşorul de Guieea şi-a făcut curaj şi a ieşit. Însă când s-a văzut liber prin magazin, a început să umble peste tot: Era tare grăbit să afle absolut tot ce era prin jur.
– Asta ce e? Aici ce e? Dar aici? Ce e aici? aşa spunea el într-una, alergând prin toate colţurile şi pe toate rafturile pe care le avea în faţă.
– Stai! Stai! Nu mai alerga peste tot! striga porcul la amicul său. Însă, porcuşorul de Guineea era atât de entuziasmat încât nu auzea nimic. Alerga într-una şi gata!
Porcuşorul de Guineea alergă prin Pet Shop toată noaptea aceea. De la atâta efort, obosi foarte tare.
Când veni dimineaţa, el dormea dus.
Dintr-o dată, se auzi un zgomot ciudat:
– Ce o fi? se întrebă porcul vietnamez.
Era ora 8 aşa că proprietarul tocmai descuia uşa ca să intre. Când se deschise uşa, porcul vietnamez a intrat în panică:
– Vai, când va vedea ce mizerie este… va crede că eu am distrus totul aici!
Speriat, l-a luat în cârcă pe noul său amic şi a fugit afară din magazin. Nu îi păsa ce lăsa în urmă ci, vroia doar să scape odată de acolo.

Porcul a fugit încotro vedea cu ochii. La un moment dat privi înapoi:
– Nu se mai vede magazinul! se bucura el. Cred că am reuşit! spuse el.
– Ce se petrece ? întrebă amicul său care tocmai se trezea din somn.
– Mai nimic, doar că am evadat! răspuse porcul.
Porcuşorul de Guineea era de-a dreptul şocat:
– Cum, am evadat?! Nu pot să cred! Chiar aseară eram închis în cuşca mea minusculă, iar acum… sunt afară! Afară la soare! spuse porcuşorul. Ce loc…. mare! spuse el mirat. Pentru cineva care trăise închis, lumea era un loc uriaş.
Acum însă, cei doi amici trebuiau să îşi facă rost de unele lucruri. Ca toată lumea, şi ei aveau nevoie să mănânce şi să bea apă. Totuşi, să găsească mâncare şi apă nu era lucru uşor pentru două animale. Cu atât mai puţin pentru două animale care rătăcesc pe străzi, fără stăpân.
Porcul se uita în jur. Tot ce se vedea era… cel puţin ciudat pentru ceea ce ştia el despre lume: clădiri peste clădiri, străzi pavate cu piatră şi case cu etaj erau peste tot:
– Pesemne că suntem înconjuraţi de ciudăţenii spuse el. Să căutăm ceva de mâncare! Am o foame… de porc.
– Şi eu am o foame de porc! spuse şi porcuşorul de Guineea privind în jur. Deodată, zări o uşă deschisă. Se grăbi într-acolo; spera să găsească măcar un grăunte de porumb. Porcul îl urmă grăbit. Fără să ştie, cei doi amici intrau în supermarketul oraşului.
Înăuntru erau rafturi pline ochi cu mărfuri:
– Ce o fi aici? se întrebau cei doi amici. Mânaţi de curiozitate şi de foame, au început să tragă pungile de pe rafturi, una câte una. Porcuşorul de Guineea începu să ronţăie cu nesaţ orice prindea în lăbuţe; nu conta ce era; oricum, el încă nu aflase câte feluri de mâncare există în lume.
Porcul vietnamez era mai atent şi căuta verdeaţă sau cereale. El ştia deja ce trebuia să mănânce pentru a fi şi sătul şi sănătos.
La un moment dat, porcul vietnamez observă ceva foarte apetisant:
– Extraordinar! Fructele mele preferate! Legumele mele roşii şi verzi! Pătrunjelul meu plin de vitamina C! Aşa vorbea porcul în timp ce se îndrepta grăbit spre raionul cu fructe şi cu legume. Tuturor porcilor le plac la nebunie plantele crude, iar porcului vietnamez îi plăceau şi mai şi. Cu gândul la bunătăţi, el uită de amicul său mai mic şi s-a pus pe înfulecat.
La un moment dat, se simţi în sfârşit sătul:
– Ce masă bogată! spuse el mulţumit. Apoi, privi în jur: totul era răvăşit, pe jos erau resturi de mâncare… de parcă ar fi dat năvală nu un porc, ci o sută.
– Vai! Ce dezastru am făcut! strigă el. Ar fi bine să plec cât mai repede, să nu mă vadă cineva.
Când se îndrepta spre ieşire, îşi aminti şi de amicul lui, porcuşorul de Guineea.
– Unde l-am lăsat ultima oară? se întreba el. Iată-l! Doarme dus…
Pentru că porcuşorul era întins pe jos, porcul l-a luat din nou pe sus şi dus a fost. Spre seară, cei doi erau departe de oraş, pe un câmp verde. Porcul se opri să îşi tragă sufletul:
– Oare de ce nu se trezeşte amicul meu? spuse el.
La început, porcul nu şi-a dat seama, dar amicul său nu se simţea bine deloc. El mâncase multă mâncare, prea multă pentru un porcuşor de Guineea. Când îl privi mai atent, văzu că porcuşorul arăta destul de ciudat: avea fălcile atât de umflate încât era de nerecunoscut.
– Oare de ce arată atât de ciudat? Să aştept până ce se va trezi din somn. Aşteptă porcul vietnamez mult şi bine, o noapte întreagă. Amicul lui tot nu se trezea din somn.
Până la urmă, porcul şi-a dat seama că trebuia să facă ceva; trebuia să îşi salveze prietenul căci era bolnav.
Ca un prieten de nădejde, îl luă pe porcuşor în spate şi porni la drum. Era hotărât să găsească oameni care să îi ajute cumva. Pentru asta trebuia să găsească o aşezare omenească. Deci, porni pe câmp, la întâmplare. Când a ajuns la primul drum bătătorit a înţeles: trebuia să urmeze acel drum numaidecât.
Merse porcul atent, cărându-şi amicul cu grijă. La un moment dat s-a oprit bucuros:
– În sfârşit! O poartă şi un gard! Iar în depărtare văd şi o casă! se bucură el.
Ajunsese în sfârşit la o aşezare omenească şi era foarte fericit.
– Totul va fi bine acum! Sigur vom găsi pe cineva care să ne ajute!
Porcul s-a grăbit să ajungă la uşa casei. Acolo, doi copii se jucau afară. Când l-au văzut pe porc şi pe prietenul lui, s-au bucurat foarte mult:
– Ce porc deosebit! Şi ce hamster uriaş şi drăgălaş!!
Porcul le tot spunea că amicul lui e bolnav însă copiii nu îi înţelegeau limba. Ei auzeau doar grohăit de porc…
Curioşi din fire, copiii au luat porcuşorul de Guineea şi l-au dus repede în casă. Acolo, ei l-au întrebat pe tatăl lor:
– Tati, de ce este acest hamster atât de mare?
Atunci, tatăl lor a privit cu mare atenţie micul animal şi a spus:
– Hmm, acest hamster este un porcuşor de Guineea. Din păcate, este un porcuşor de Guineea bolnav de mâncare…
Copii au început să râdă cu poftă:
– Cum vine asta, tati, ” bolnav de mâncare”? Ei credeau că tatăl lor glumeşte. Tatăl lor a spus:
– Nu este nici o glumă, pocuşorii de Guineea, hamsterii si toate celelalte fiinţe trebuie să fie atente la ceea ce pun în gură. Priviţi-l pe bietul porcuşor de Guineea acum: pesemne că a mâncat absolut tot ce i-a căzut în mână…
În zilele următoare, tatăl şi copiii au avut grijă de porcuşor şi l-au dus la medic. După o săptămână, porcuşorul de Guineea începea să îşi revină.
Când s-a dezmeticit în sfârşit, porcuşorul de Guineea nu ştia nimic.
– Iar nu ştiu unde mă aflu… Unde suntem? îl întrebă pe amicul lui.
Până să îi răspundă porcul, copiii l-au luat la joacă în curte. Porcuşorul s-a jucat bucuros o zi întreagă. Spre seară, toată lumea a fost poftită la masă. Fiecare avea în faţă o singură farfurie cu mâncare, fiecare cu ceea ce îi făcea bine:
Porcul, copiii şi tatăl copiilor aveau supă, iar porcuşorul avea mâncare specială pentru rozătoare.
Nedumerit, el întrebă:
– Dar, voi de ce mâncaţi altceva decât mine?
Atunci, porcul i-a povestit că i se umflaseră fălcile şi a fost în mare pericol.
Porcuşorul era foarte surprins:
– Nu mi s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva… spuse el. Oare de ce?
Atunci, porcul vietnamez îi răspunse astfel:
– Înainte, primeai hrană de la cei care aveau grijă de tine. Acum însă, vei avea grijă şi singur să nu te mai îmbolnăveşti de la prea multă mâncare.
După ce s-a gândit pentru câteva clipe, porcuşorul răspunse la rândul lui:
– Poate că voi fi atent…
Însă, porcul vietnamez ştia ce însemna asta: porcuşorul nu era în stare să fie atent la dietă. De aceea, era el atent la mesele amicului său.
De atunci, cei doi prieteni au rămas la fermă alături de cei doi copii şi de tatăl lor. Tot acolo se află şi în ziua de azi când vă povestesc eu despre ei.

Sfârşit!

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: oanacatalina@diversificare.ro

Pentru copii puteţi printa şi ilustraţia de colorat:

porcul si porcusorul albnegru

Comentarii