Spiriduşul verde şi broccoli

Bobic era un spiriduş verde. El trăia în sătucul spiriduşilor, alături de alţi spiriduşi pitici. Ei aveau grijă de toate legumele din lume.
În sătucul spiriduşilor, fiecare spiriduş avea câte o legumă. Spiriduşii albi aveau o ceapă, spiriduşii roşii aveau ardei sau roşii de grădină. Şi, toţi spiriduşii erau foarte ocupaţi cu legumele lor. Însă Bobic era mai lipsit de noroc. Lui nu îi rămăsese nicio legumă de îngrijit. El se uita supărat la toţi ceilalţi spiriduşi: fiecare era foarte ocupat. Niciunul nu avea timp să se joace cu el. Fiecare avea grijă de leguma lui. Şi, fiecare se descurca de minune!
– Ce n-aş da să am şi eu, leguma mea frumoasă! îşi spunea Bobic. Atunci, nu aş fi aşa de plictisi toată ziua!
Zilele erau tot mai triste pentru spiriduşul verde. Nu avea altceva de făcut decât să se plimbe pe lângă grădinile din sătucul lui.
Într-o zi, o spiriduşă roz l-a întrebat:
– Ce faci Bobic? De ce eşti atât de supărat?
– Ce să am… Sunt trist… fiindcă toţi spiriduşii au grijă de cineva, numai eu nu am… spuse el.
Atunci, spiriduşa roz i-a spus lui Bobic:
– Ştii, Bobic, la început, nici eu nu aveam nimic de făcut. Eram singură de tot! Ceilalţi spiriduşi nici nu mă băgau în seamă! Ştii, şi eu am fost supărată ca şi tine.
Dar, Bobic nu spunea nimic. Aşa că, spiriduşa roz, îi mai spuse:
– Du-te la baltă! Acolo sunt nuferi şi broscuţe. Lângă baltă trăieşte o fiinţă fermecată. Poate ai noroc să o întâlneşti! Eu am întâlnit-o o dată. Du-te să o cauţi şi tu! Mie mi-a făcut o mare bucurie.
Auzind asta, Bobic nu a mai stat pe gânduri. A luat-o a fugă spre balta cu nuferi şi broscuţe. Cât ai clipi, era pe malul apei. Ajunse repede dar, obosit.
– Acum, ce să mai fac? Unde o fi oare? se întrebă el, gâfâind. Ca să îşi tragă sufletul, se aşeză pe o pietricică.
Era frumos pe malul bălţii. Cerul şi norii se oglindeau în luciul apei, broscuţele cântau un o melodie veselă… Lui Bobic îi plăcea acolo, era frumos, dar el nu venise acolo pentru broscuţe.
– Trebuie să găsesc vizuina aceea! îşi spuse el. Aşa că se ridică şi porni la plimbare pe malul bălţii.

Bobic trecea cu greu printre firele de stuf de pe mal. Dar era foarte hotărât:
– Nimic nu mă poate opri! Am venit ca să găsesc fiinţa aceea şi asta voi face! spuse el.
Merse cât merse şi se pomeni înapoi, în locul din care plecase.
– Ce?! Am înconjurat toată balta şi nu am găsit-o! spuse el supărat peste măsură.

Ce putea să facă el acum? Venise acolo ca să afle unde stă fiinţa aceea fermecată. Acum era dezamăgit că nu o găsise… De supărare, se apucă să strige cât îl ţinea gura:
– Fermecato!! Fermecato!!! Mă auzi, fermecato!?
Dar, nici urmă de fiinţa aceea. În jur nu se mai auzea nimic. Chiar şi broscuţele plecaseră.
– Ce mă fac? Acum nu mai am nicio speranţă, spuse spiriduşul verde.
Trist cum era, se apropie de apă.
– Voi lua un nufăr pentru spiriduşa roz. Măcar, ea a vorbit cu mine…spuse el.
Dar, când se aplecă să ia floarea, văzu pe nufăr o fiinţă delicată: era zâna apei.
– Bună, spiriduşule verde! îi spuse ea. Ai sosit?
– Am sosit! Te-am căutat toată ziua! Ajută-mă, te rog! Vreau să fiu şi eu ca ceilalţi spiriduşi! Toţi au câte o legumă, numai eu nu am! Nu am cu cine să mă joc şi nimeni nu vrea să vorbească şi cu mine! Noroc cu spiriduşa roz! Ea m-a trimis la tine.
– Da, aşa este. Eu am trimis-o! A sosit vremea să primeşti şi tu ceea ce ţi se cuvine, spuse zâna. Apoi, ea se apropie de Bobic. Îi luă pălăria de pe cap şi o învârti de trei ori. Ca prin magie, pălăria lui se prefăcu într-o legumă verde şi creaţă. Bobic era foarte încântat de ceea ce vedea: acum, avea şi el leguma lui.
– Acesta este un broccoli. Ai mare grijă de el! spuse zâna. Dacă ai grijă de el va fi sănătos.  Aşa, el le va fi de mare ajutor celor care se vor folosi de el.
– Cum aşa? întrebă Bobic.
– Toţi spiriduşii au grijă de câte o legumă. În lumea noastră, legumele sunt ca şi copiii noştri. Dar, în lumea oamenilor, legumele sunt de mare ajutor. Noi ne îngrijim de plante pentru ca oamenii să fie sănătoşi. Legumele trebuie crescute cu dragoste. Pentru oameni, broccoli va fi mai bun decât orice altă plantă!
– Adevărat? spuse Bobic, care nu îşi mai încăpea în piele de fericire.
– Adevărat, spuse zâna. Să ştii că broccoli este plin de calităţi. Oamenii vor fi plini de energie şi poftă de viaţă datorită ţie. Dacă vor mânca broccoli, copiii lor vor fi feriţi de multe boli. De la cei mai mici şi până la cei mai mari, oamenii şi copilaşii lor pot să mănânce broccoli. Vei fi cel mai important spiriduş din sătucul spiriduşilor!

Acum, Bobic era foarte fericit. Nici nu se gândise că va deveni atât de important.
– Ce bine! Mulţumesc, zână! Voi avea grijă de leguma mea ca de ochii din cap!
– Ştiu că aşa vei face! Vei avea grijă să aibă sol curat şi cât mai negru! Îi vei da apă, să nu sufere de sete! Iar când va fi verde şi va avea tulpina tare o vei trimite acolo unde îi e locul: la copiii cei cuminţi.
– Aşa voi face! Aşa voi face! spuse Bobic.
Spiriduşul plecă foarte bucuros de la baltă. Îşi ţinea în braţe leguma creaţă şi verde, iar în mână avea un nufăr frumos. Când ajunse în sătucul spiriduşilor se duse degrabă la spiriduşa roz. Îi oferi nufărul în semn de mulţumire. Apoi, plantă cu mare grijă broccoliul în cel mai negru şi mai curat pământ din tot satul.

Pentru copiii creativi, descărcaţi şi planşa de colorat!

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: oanacatalina@diversificare.ro

broccoli

Comentarii