Lemn dulce, medicamentul din natură

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee din care se extrage o rădăcină cu gust dulceag folosită în alimentație în special ca mirodenie, pentru aromatizarea anumitor preparate. Planta este originară din sudul Europei și Asia și crește cel mai bine în râuri secate și lunci neîmpădurite, unde are parte din belșug de lumina și căldura soarelui. Popular, mai este cunoscută sub nume ca răculeț, dulcișor sau iarbă dulce.

În scopuri medicinale este folosit atât rizomul plantei cât și frunzele sale, din care se prepară o tinctură celebră cu numeroase beneficii pentru organism. Lemnul dulce înflorește în lunile iunie – iulie, crește până la un metru înălțime, frunzele sale au un aspect fin și sunt închise la culoare, florile sunt mici și albe, iar rădăcina atât de prețuită este lemnoasă și străpunge cu ușurință solul.

Ce substanţe nutritive conţine lemnul dulce și ce beneficii aduce?

Planta este folosită în industria farmaceutică pentru proprietățile sale imunostimulente, diuretice, antiinflamatoare și expectorante (ajută la tratarea secrețiilor nazale).

Unul dintre compușii naturali ai lemnului dulce este acidul glicirizinic, un îndulcitor de până la 50 de ori mai dulce ca zahărul de masă, cu proprietăți terpautice în afecțiunile hepatice, având rol în scăderea nivelului transaminazelor. Studii recente au arătat că este eficace și în tratamentul tuberculozei.

Lemnul dulce influențează sistemul endocrin al organismului datorită conținutul de izoflavoni (fitoestrogeni), stimulând totodată și producerea de către corp a cortizonului natural. Din acest cortizon sunt obținuți corticoizii, substanțe derivate folosite în tratarea alergiei, a bolilor auto-imune sau a reumatismului. Aceiași izoflavoni inhibă dezvoltarea bacteriei Heliobacter pylori, pulberea de lemn dulce fiind recomandată în ameliorarea gastritei hiperacide sau a ulcerelor gastric și duodenal.

Când pot introduce lemnul dulce în alimentaţia copilului meu?

Lemnul dulce poate fi introdus în alimentația diversificată a bebelușului începând cu vârsta de 6 luni, însă ocazional ca mirodenie și în mod precaut sub formă de ceai, deoarece are efect laxativ. Gustul său dulceag îl face mai ușor de acceptat de către bebeluși.

Recomandarea noastră este să consultați medicul pediatru înainte de a oferi acest aliment copilului. Totodată, ca orice aliment nou, este bine să urmăriți regula celor 4 zile pentru a vedea eventualele reacții alergice.

Este bine ca lemnul dulce să nu fie consumat în timpul sarcinii sau în cazuri de hipertensiune severă.

Cum aleg și cum prepar lemnul dulce?

De la planta de lemn dulce se folosește în special rădăcina foarte dulce, care se recoltează primăvara, dar și toamna târziu. După ce este dezgropată și spălată în apă rece, rădăcina se  desface în fâșii mici și se lasă la uscat în încăperi bine aerisite. În momentul în care fâșiile se rup ușor planta este bine uscată și poate fi utilizată în alimentație sau depozitată într-un loc ferit de umezeală. Planta este utilizată sub formă de pulbere, infuzii de ceai sau tincturi.

În alimentație o regăsim mai ales în dulciuri și deserturi, bomboanele din lemn dulce fiind foarte celebre în Olanda și în Scandinavia, unde capătă un gust aspru, ușor sărat. Lemnul dulce mai este folosit în băuturi (în Egipt, Siria) – infuzii din plante, ca înlocuitor al anasonului, feniculului – sau în industria farmaceutică, pentru a tempera gustul neplăcut al unor siropuri, medicamente ș.a.m.d. În China rădăcina este utilizată în supe sau preparate ce conțin sos de soia, cu care se combină de minune.

Surse:
http://en.wikipedia.org/wiki/Liquorice
http://www.herbwisdom.com/herb-licorice-root.html
http://docmo.hubpages.com/hub/The-Benefits-and-Dangers-of-Licorice

Sursă foto: http://flic.kr/p/4Vdy85

Comentarii