Copilul tău nu mănâncă? Fă un pas în spate!

Copilul tău nu mănâncă Când bebelușul sau copilul nu mănâncă, este atât de ușor să ți se pară o tragedie!
Lucrurile din jur se îngustează și tot ce poți vedea este castronelul sau farfuria plină, aproape neatinse și tot ce poți resimți este o stare de frustrare intensă, chiar deznădejde.

Îmi amintesc mai multe momente, atât în perioada alăptării exclusive, cât mai ales în cea de diversificare, când simțeam că tot ce contează este să mănânce bine copilul meu.

Și uneori, acest lucru, pur și simplu nu se întâmpla! Pregătisem cu grijă piureul, alesesem cele mai bune legume, era exact ce îi plăcea de obicei, nu era nici prea cald, nici prea rece, dar nu vroia să mănânce!

Cu răbdare, puneam în acțiune diferite modalități de la tehnica avionului, la a mă preface că mănânc eu, la spectacole de păpuși… dar nimic nu funcționa.
Iar eu mă simțeam frustrată, nervoasă, învinsă… și credeam că se petrece ceva îngrozitor.

Nu mănâncă. Copilul meu va fi prea slab. Nu va crește în înălțime. Va fi anemic. Îi voi număra coastele. Sigur am greșit cu ceva. Ce va zice lumea? Poate că nu sunt o mamă bună…

Poate că exagerez un pic, însă au fost situații în care genul acesta de gânduri, și mai ales emoțiile negative asociate, mă copleșeau. Și mi se mai întâmplă uneori, când copiii sunt bolnavi și mănâncă extrem de puțin câteva zile, chiar slăbesc vizibil, să am astfel de gânduri trecătoare. Însă deja experiența își spune cuvântul și mă ajută să iau perspectivă.

Desigur, nu vorbesc aici despre copii care refuză sistematic să mănânce și care în mod realist au o greutate și înălțime sub cele recomandate pentru vârsta lor. În acest caz este importantă opinia medicului pediatru, iar dacă nu există o cauză medicală poate fi indicată discuția cu un psiholog specializat.
Vorbesc despre copii cu dezvoltare fizică normală, dar uneori cu toane și mofturi la masă care le pot aduce pe mămici în pragul disperării.

Dacă ți se întâmplă uneori și ție, amintește-ți aceste sugestii și întrebări:

Ia perspectivă, fă un pas în spate!

Nu a mâncat nimic la această masă. Dar pe parcursul întregii zile?
Astăzi nu a mâncat mai nimic. Dar în ansamblul săptămânii?
Săptămâna aceasta a fost bolnav, de exemplu, și a mâncat foarte puțin. Dar următoarea săptămână? Va mânca poate mai mult, când se va însănătoși și îi va crește apetitul.

Mai fă un pas în spate!

Ce vârstă are copilul meu?

Mofturile alimentare sunt tipice acestei perioade? Începând cu vârsta de 1 an, majoritatea copiilor sunt foarte pretențioși cu mâncarea: vor numai anumite feluri, aranjate eventual într-un anume mod, cu un anumit ritual de masă. Este o etapă normală, prin care trece majoritatea copiilor.

Ce nevoie sau dorință îmi transmite de fapt copilul?

Vrea mai multă putere de decizie sau independență? Vrea să ne jucăm mai mult, chiar și la masă? Vrea să îi schimb locul de masă?

Masa ca luptă pentru putere

Poți decide când dorm, când mă joc, cu ce mă îmbrac, dar numai eu pot alege să deschid gura! Poate copilul a simțit cât de important este pentru tine ca el să mănânce bine, și acum îți testează limitele. Din nou, o cale bună este să te relaxezi, să nu îl forțezi sau să nu te enervezi, chiar să devii mai puțin implicată pentru câteva zile şi să vezi ce se întâmplă.

Oferă-i copilului o varietate mare de feluri

Lasă-l să aleagă din ce are pe masă. Ghidează-te mereu după principiul: va mânca, dacă îi este foame.

Uită comparațiile

Ce contează cât sau ce mănâncă copilul vecinei? Ce dacă bunica l-ar vrea mai durduliu? Nevoile fiecărui copil sunt diferite și, chiar același copil mănâncă diferit într-o zi față de alta, într-o perioadă față de alta.

Care este influența mea asupra situației?

Faptul că eu sunt prea îngrijorată și prea puțin relaxată, se transmite și copilului? Aș putea să mă așez lângă el la masă, și să îmi văd mai mult de mâncarea mea? Sunt atentă să mă adaptez la nevoile lui schimbătoare?

În cadrul unui studiu realizat în Marea Britanie, 104 mame britanice cu copii între 3 și 6 ani au fost întrebate despre felul în care interacționau cu copiii lor, în privința mâncării. Rezultatele au arătat că mamele care aveau copii mofturoși, înceți la masă sau cu probleme de alimentație, tindeau să fie acelea care insistau mai mult asupra mesei. Pe de altă parte, a-i ghida pe copii cu blândețe și răbdare și a-i lăuda pare a fi o strategie mai bună, în special în privința încercării alimentelor noi.

Una din cele mai importante lecții pe care mi l-au oferit copiii mei, este legată de perioade și de schimbare: 2-3 săptămâni are o fixație pentru miez de pâine, fără coajă, apoi începe să vrea cu coajă!

Este foarte importantă reacția familiei la aceste cerințe: le îndeplinim în măsura posibilităților, îi explicăm că nouă ne place, fără a face mare caz de preferințele lui sau ale celorlalți, ci acceptându-i dorința. Îi spunem că nu are nimic dacă mazărea s-a atins de carne, dar i le separăm în farfurie și respectăm faptul că, pentru el, în această perioadă, este extrem de important.
Dacă se simte respectat și înțeles în alegerile sale, copilul le privește cu mai multă flexibilitate și sunt șanse mari să le reconsidere. Dacă se simte presat, poate deveni rigid în cerințe, simțind nevoia de a le menține, pentru a-și susține independența.

Așadar, ține minte să faci un pas în spate și să reconsideri situația din mai multe perspective. Te va ajuta să descoperi explicații, alternative și opțiuni de comportament și, cu siguranță, te va ajuta să îți păstrezi calmul și răbdarea.

Sabina Dumitrescu
Psiholog si Farmer – Mother la Cosul de Legume

Sursă (engl): http://healthland.time.com/2011/09/29/kids-dont-want-to-eat-dont-sweat-it/
Sursă foto: http://flic.kr/p/2rwr5

Share This Post On
  • Ana Iosub

    ce ma bucur ca sunt dintr-o generatie cu asa o constientizare a lucrurilor astora si voi apuca sa le aplic atunci cand va veni vremea lor.

  • haivas

    Excelent spus! Eu imi amintesc de mine cand eram copil si faceam chestiile astea. Pasul in spate functioneaza, incercam sa-l aplicam si noi cat mai bine.

  • elena

    Un articol foarte bun am crezut ca numai eu sunt in acesta situati, multumesc pentru aceste sfaturi

  • Excelente sfaturi, le-am aplicat cu piticul meu si am incercat sa ii respect alegerile. Acum are aproape 2 ani si nu mananca deloc carne(ceea ce majoritatea lumii considera a fii un lucru rau si nesanatos), dar noi ii respectam alegerea. Pana cand a implinit 8 luni jumate m-am luptat cu mine si educatia primita, apoi am ales sa respect deciziile si alegerile copilului meu. A ales sa manance singur si selectiv si am un copil voios, sanatos, cu pofta de viata si care nu a fost bolnav. Alegerile lui, se pare, ca au fost bune pentru el 🙂 si am incredere in parerea lui in ceea ce il priveste.

    • @facebook-1396393785:disqus: Ma bucur ca iti place articolul publicat de Sabina si ca esti o mama care a inteles ca diversificarea si alimentatia este un proces al copilului in primul rand.
      Felicitari pentru curaj, incredere, perseverenta!
      Te mai asteptam pe la noi 🙂

  • Simona

    Prinde tare bine acest articol!ar trebui sa mi-l lipesc de frigider si sa in recitesc de fiecare data cand Anto strange buzitele bine de tot si intoarce capul intr-o parte hotarata:))singura lectie pe care mi se pare ca trebuie sa o invat este rabdarea, renuntarea la frustrarea ca nici azi nu a mancat la pranz.

  • Mary Mari

    Este foarte bun articolul! M-am confruntat cu situatii asemanatoare
    celor descrise si deseori frustrarea si sentimentul de vina ma
    copleseau. Oricum, atunci cand e vorba de mancare, copilul iese
    invingator, asa ca e mai bine sa ii respecti alegerile si sa nu il
    fortezi.

  • bia

    Super articolul…dar am si eu o preocupare….fetita mea de 9luni si jumatate nu mai vrea sa manance mancarea solida…papa doar 2,3 lingurite si gata…laptele il mananca binisor..cu jucarii ca altfel nu merge….dar asta de vreo cateva zile…pana atunci manca tot din farfurie..manca tot ce ii dadeam…si nu inteleg de ce face asa acum….oare sa ii fi dat prea multa mancare atunci si s.a ghiftuit??sau e posibil sa faca asa de la dintisori?ca a inceput sa se unfle putin gingia si sa se vada mai alba…si isi mananca mai des manutele…nu stiu ce sa ii mai fac sa pape si ea bine…ca nu ot sa o tin numai cu lapte pt ca e marisoara…si mi-e mila sa o las asa nemancata (doar cu 2,3lingurite) pana la urmatoarea masa…ce ma sfatuiti..??

  • bia Multumim pentru aprecieri.

    Legat de relatarea ta, cred ca sunt multe aspecte de discutat, de altfel ca si multe idei, iar in comentarii se pot pierde.

    De aceea, iti propun, daca vrei, sa discutam separat intr-o consiliere privata. Detalii despre consiliere poti citi aici: http://www.mamagazin.ro/cumpara/consiliere-diversificare/

    In cazul in care esti interesata, scrie-mi un e-mail la eugenia (@) diversificare (.) ro.