Pietricelele Margaretei

Se spune că undeva, în mijlocul Oceanului Pacific, era o insulă magică. Acea insulă era rotundă ca luna plină. Pe insulă era iarbă înaltă şi flori de câmp multicolore.

Mulţi nu se grăbeau să locuiască pe acea insulă pentru că era prea mică. Singurele care trăiau acolo erau o mamă şi fetiţa ei, Margareta. Ele aveau o căsuţă mică şi cochetă, construită în totalitate din stuf. În casă, ele aveau toate lucrurile necesare: mobilă de stuf, vase din lut şi tacâmuri de lemn.

Margareta era veselă şi plină de energie. Din clipa în care sosea dimineaţa şi până se făcea noapte din nou, ea se plimba peste tot pe insulă. Toată ziua, fetiţa culegea flori de câmp. Din flori, îşi împletea brăţări şi coliere colorate.

Când a mai crescut puţin, Margareta a început să culeagă pietricele mici. Din ele îşi făcea şiraguri de mărgele pe care le purta la gât foarte mândră.

Însă, aşa cum se mai întâmplă uneori în viaţa oamenilor, asupra insulei se abătură nori negri de furtună. Vântul care până ieri abia se simţea, devenise un uragan puternic aducător de primejdii. Începu o ploaie cu tunete şi fulgere. Vântul sufla cu putere asupra insulei. Margareta şi mama ei se adăpostiseră în căsuţa lor micuţă din stuf. Dar stuful nu poate rezista în timpul unei furtuni atât de puternice. În scurtă vreme, căsuţa lor era distrusă.

Atunci, mama s-a gândit: “Dacă Margareta va sta în ploaie, va răci!” de aceea, ea a cuprins-o pe fetiţă în braţe, ca să nu o ude ploaia rece. Astfel, toată ploaia rece cădea cu putere chiar pe spatele mamei fetiţei. Însă, ce nu fac părinţii pentru a-şi vedea copiii sănătoşi? Tot timpul, cât a ţinut ploaia, mama şi-a ţinut fata strâns la piept. După furtună, Margareta era teafără şi nevătămată, dar mama ei era îngheţată de frig: ploaia o udase până la piele.

În acea seară, mama a început să se simtă foarte rău: avea febră şi era slăbită. Margareta i-a spus:

– Întinde-te pe pat până te faci bine! Dar mama e tot mamă: ea se gândea la Margareta: ” Cine îi va face mâncare fetei mele? ” se întreba ea. Însă ea era atât de bolnavă încât căzu pe dată într-un somn adânc. Pe frunte îi curgeau broboane de apă şi tremura toată de frig; aşa se întâmplă când oamenii fac febră puternică… Acum, Margareta se văzu de una singură pe insulă.

– Ce fac până când se face mama bine? Furtuna a luat pe sus toate oalele cu mâncare şi toate proviziile noastre! Acum.. cred că vom muri de foame! spuse fetiţa deznădăjduită şi începu să plângă cu lacrimi amare.

Avea dreptate biata Margareta să plângă, căci trebuia să se descurce singură, acum că mama ei era bolnavă. Pe lângă asta, mai erau şi urmele uraganului de reparat. E tare greu pentru cineva să îşi vadă casa distrusă, iar ea era copleşită de griji:

– Cum vom repara casa? Cum vom aduce proviziile înapoi? Ce vom face de mâncare de azi înainte? S-a distrus totul!

După un răstimp, norii s-au risipit, iar soarele apăru din nou. Peste tot pe insulă erau gropi cu apă: nişte bălţi în care se oglindeau norii şi cerul. Margareta începu să meargă pe câmp, să uite de supărare.

Se opri lângă o baltă mai adâncă şi îşi privi chipul:

– Numai mărgelele mele au mai rămas întregi… Păcat că sunt doar nişte pietricele … se plângea ea.

Apoi, supărată, smulse şiragul cu mărgele de la gât şi îl trânti în baltă.

– La ce îmi folosesc şi mărgelele astea până la urmă? Eu am nevoie de mâncare! strigă Margareta disperată şi plecă fugind spre ce mai rămăsese din casă.

Acasă, mama ei începea să se simtă ceva mai bine. Nu mai tremura de frig şi aproape că se ridica din pat. Margareta însă era supărată:

– Ce vom face de mâncare acum? întrebă ea.

Mama nu avea un răspuns la întrebarea fetei şi au adormit flămânde.

Dimineaţa, Margareta se gândi:

– Voi merge să iau mărgelele înapoi, nu trebuia să le arunc în baltă. Până la urmă, ele nu au nici o vină că a fost furtună.

Însă, cum se întâmplă uneori, pe Margareta o aştepta o mare surpriză: peste noapte se întâmplase ceva magic, iar fata avea să afle foarte curând, ce anume.

Tocmai când se apropia de balta cu pricina, Margareta observă ceva neobişnuit: şiragul de pietricele arăta diferit.

– Ce se întâmplă aici, oare? spuse ea, curioasă.

Apoi, cu strângere de inimă, păşi încet, spre baltă. Acolo, văzu mai bine: şiragul de mărgele se desfăcea de pe aţă chiar sub ochii ei. Acum, pietricelele Margaretei erau de trei ori mai mari decât le lăsase ea cu o zi în urmă.

– Ce s-o fi întâmplat cu pietricele mele…? se mira Margareta.

Avea dreptate fata să se mire. Știe toată lumea că pietricelele nu se umflă în apă niciodată. Însă, pe acea mică insulă se puteau întâmpla lucruri de necrezut căci: aceea era o insulă magică!

Entuziasmată, fata se apropie grăbită de baltă; luă o pietricică în palmă şi o privi cu mate atenţie:

– Dar, nu arată deloc ca o pietricică… spuse ea. E… ciudată rău!

Margareta nu ştia ce să facă în continuare: să ia pietricelele sau să le lase acolo? Până să se hotărască, începu să se petreacă ceva cu totul extraordinar: apa din baltă începu să fiarbă dintr-o dată! Pietricelele se învârteau toate odată cu apa care fierbea clocotind, iar Margaretei îi era chiar imposibil să mai atingă vreo pietricică. Acest lucru era cu adevărat magic!

Speriată de grozăvie, fata îşi luă tălpile la spinare. Până acasă nu scoase nici măcar un sunet.

Când a văzut-o, mama a întrebat:

– Ce ai păţit?

Margareta însă, nu putea să spună nimic de spaimă. În schimb, o luă de mână pe mama ei și o duse la balta cu pietricele.

La baltă, pietricelele Margaretei erau deja foarte schimbate… nici nu mai arătau ca nişte pietricele, nici nu mai erau tari ca nişte pietricele, nici nu mai aveau culoarea lor albă, de pietricele… iar Margareta nu înţelegea: Ce se întâmplase până la urmă?

Acum, stăteau amândouă, mama şi fata, lângă băltoacă.

Margareta îi spuse mamei ce văzuse mai devreme: cum a aruncat pietricelele în baltă, cum a fiert apa şi cum a fugit ea spre casă.

– Ce o mai fi şi grozăvia asta? spuse mama. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva… o baltă cu pietricele obişnuite nu arată aşa! Şi, prin ce minune a putut să fiarbă apa? Trebuie să fie ceva la mijloc!

– Atunci, ce să fie? întrebă Margareta.

– Nu ştiu… oare cum să aflăm? Să vedem: mai ai pietricele?

– Da, mai am multe şiraguri de mărgele, spuse fata.

În ziua aceea, Margareta şi mama ei au luat câteva şiraguri de pietricele şi le-au fiert în apă, să vadă ce se întâmplă. La final, au avut văzut că şi acele pietricele erau schimbate: nu mai arătau ca nişte pietricele,  nu mai erau tari ca nişte pietricele şi nu mai aveau culoarea lor albă, de pietricele iar apa… apa era acum un sos îmbietor.

– Să gustăm! spuse mama.

– Să gustăm… răspunse Margareta.

Astfel, amândouă şi-au făcut puţin curaj să guste din fiertură. Dar, cum nu te poţi opri atunci când îţi place o prăjitură, nici ele nu s-au mai putut opri din mâncat… Aşa că au mâncat pe săturate, amândouă.

Când s-au săturat, au înţeles: pietricelele Margaretei se transformaseră în boabe albe de fasole… Ele nu ştiau cum se întâmplase asta dar, acum aveau de mâncare ceva bun şi hrănitor!

De atunci, Margareta a continuat să culeagă pietricele albe de pe insula lor magică şi rotundă, dar nu le mai făcea şiraguri de mărgele. Acum că ştiau la ce folosesc, fata şi mama ei păstrau cu grijă pietricelele în saci legaţi la gură şi făceau mâncare bună din ele.

Aşa că, dacă nu v-aţi dat seama şi singuri, pietricelele Margaretei erau de la bun început nişte simple boabe de fasole; doar că, a fost nevoie de un adevărat uragan şi puţină magie ca să afle şi ea asta.

Sfârşit!

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: oanacatalina@diversificare.ro

Pentru copii creativi avem ilustraţia de colorat!

Pietricelele Margaretei conturat

 

Comentarii