O găină rătăcită se plimba pe mirişte. Plecase de acasă în ajun, iar acum nu mai cunoştea drumul de întoarcere. Mergând, ea găsi nişte ouă mici într-un cuib, pe pământ. Pentru că nu era nimeni prin preajmă, găina s-a pus pe clocit. A stat o oră, două, trei ore pe ouă şi le-a încălzit. Din ouă se auzeau nişte ţipete de pui tare neobişnuite: erau nişte pui de prepeliţă, însă găina nu ştia asta.
După ce a stat pe ouă o zi întreagă, se pomeni cu o pasăre mică în faţă:
– Cine eşti şi ce faci pe cuibarul meu? spuse pasărea cea mică.
– Dar tu cine eşti? întrebă găina.
– Eu sunt prepeliţa sălbatică, iar tu stai pe ouăle mele! spuse pasărea supărată. Am fost şi eu să caut de mâncare şi câteva paie pentru cuib. Puii mei stau să iasă din ouă, iar tu nu le dai voie! mai spuse ea.
Găina se ridică repede:
– Îmi pare rău, credeam că le era frig bietelor ouă. De aceea, m-am gândit să le încălzesc…
Când s-a ridicat de pe cuibar găina, ouăle începură să se spargă unul câte unul. Din fiecare ou ieşea câte un cioc minuscul care cerea de mâncare: Piu, piu, piu! se auzea peste tot.
Atunci, prepeliţa a început să îşi ajute puii să iasă afară la mâncare. Spre seară, puii erau deja sătui de cât mâncaseră. Când era deja luna pe cer, ei dormeau. Atunci, prepeliţa i-a spus găinii:
– Cred că ar fi timpul să te întorci la familia ta. Poate sunt îngrijoraţi cei de acasă.
– M-aş întoarce, spuse găina, însă nu mai cunosc drumul. M-am rătăcit.
Dacă auzi una ca asta, prepeliţa se miră foarte tare: ea nu se rătăcea niciodată, chiar dacă se afla într-un loc complet nou. Prepeliţele ştiu întotdeauna încotro să meargă. La fel ca toate păsările migratoare, ele se orientează cu uşurinţă şi nu uită niciodată drumul spre casă.
Ca o bună prietenă, prepeliţa a ajutat-o pe găina rătăcită să ajungă înapoi de unde plecase. Când s-a întors la puii săi, prepeliţa a văzut cum se adunau nori grei de ploaie.
– Vai, ce ploaie se apropie! Bieţii mei pui se vor îneca! spuse pasărea speriată.
Foarte grăbită, prepeliţa a dat fuga înapoi la găină.
– Ajută-mă! Vine o ploaie teribilă, iar puii mei se vor îneca! spuse prepeliţa disperată. Atunci, găina s-a dus degrabă cu prepeliţa pe mirişte. Împreună, ele au dus toţi puii în poiata cu găini, la loc sigur. Prepeliţa şi puii săi au rămas alături de găină pe tot timpul verii.
Toamna, prepeliţa se pregătea de plecare. Dacă văzu asta, găina spuse:
– Mai bine rămâi aici în poiată. Iarna este cald şi bine, iar puii tăi vor creşte mari cât ai clipi! În plus, voi avea şi eu o prietenă bună cu care să stau la poveşti!
– Să rămân, să nu rămân… se gândea micuţa pasăre. Ce-i drept, drumul este tare lung pe timp de iarnă. Voi rămâne cu tine! spuse prepeliţa.
Astfel, primăvara o găsea pe prepeliţă şi pe puii săi tot în poiată. Odată cu sosirea primăverii, toate păsările au început să se ouă. Omul care se îngrijea de găini venea să culeagă ouă pentru mâncare, ca întotdeauna.
Într-o zi însă, el găsi câteva ouă mici ca nişte pietricele pătate:
– Ce minunăţie! Parcă ar fi ouă de prepeliţă! se bucura el. De unde or fi apărut? se mira el. Curios, intră în poiată, unde îl aştepta o nouă surpriză:
– Am prepeliţe?! se mira el într-una. Ce minune! Ce bucurie! Voi culege ouă multe şi voi fi sănătos şi eu şi copiii mei! Ce bucurie!
Prepeliţa se mira şi ea de bucuria omului:
– Ce l-o fi apucat pe bietul om? se întreba pasărea neştiutoare.
Ei bine, aflaţi că prepeliţa nici nu ştia că ouăle ei erau nişte comori adevărate. Oamenii iubesc prepeliţele tare mult, iar asta numai şi numai fiindcă ouăle de prepeliţă sunt bune medicamente ale naturii. Ele îi ajută pe oameni şi pe copiii lor să se vindece de boli grele sau chiar să se apere de boli pentru toată viaţa.
După ce omul mâncă pe săturate ouă împreună cu copiii săi, se gândi şi la prepeliţă şi la găinile sale:
– Ce păsări bune am! Le voi face o casă nouă şi frumoasă, numai bună pentru clocit şi pentru ouat! Aşa, voi fi fericit şi sănătos, iar ele îmi vor mulţumi făcând multe multe ouă.
Aceasta a fost povestea primei prepeliţe domesticite de omul nostru sănătos.
Sfârşit!
Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.
Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: [email protected]