Vulpoiul bătrân şi gospodarul vesel

Să vă povestesc ce a păţit un vulpoi. El era un vulpoi bătrân şi tare hoţoman. Ca toate vulpile, era mare amator de ouă şi carne de găină. De aceea, tot timpul era pus pe treabă.
Vulpoiul acela avea vizuina în pădure şi pleca des să “şterpelească” una, alta.
Într-o zi, el stătea rezemat pe o creangă şi se gândea:
– Ce aş mai mânca nişte ouă proaspete de puicuţă de ţară! Să merg la gospodarul vesel, să iau vreo două ouă mari din poiată!

Gospodarul vesel locuia lângă pădure. Avea curtea împrejmuită cu un gard straşnic. În gospodăria lui erau mai multe acareturi. Acolo, îngrijea mai multe animale: vaci, cai, porci şi păsări. Păsările pe care le avea erau: raţe, gâşte, curci şi vreo cincizeci de puicuţe ouătoare. Puicuţele ouătoare aveau locul lor special de dormit: poiata.
Toate puicuţele făceau ouă mari, pline de proteine şi fier. Gospodarul le culegea pe toate cu grijă.
– Să nu se spargă vreunul! Ar fi mare păcat de ele… spunea omul. El ştia cât de sănătoase erau ouăle pe care le făceau puicuţele lui. Când le strângea, omul le număra; trebuia să fie cel puţin tot atâtea ouă pe câte puicuţe avea, adică 50. Dacă erau mai puţine, însemna că ceva nu mergea tocmai bine.

Deci, vulpoiul din pădure porni la “şterpelit” ouă bune, cântând:
– Sunt vulpoi bătrân/
ca un lup flămând/
plec la vânătoare/
de găini ouătoare/
să şterpelesc câte ceva
ca să pun în burta mea!
Aşa cânta vulpoiul de unul singur. “Nu mă prinde nimeni pe mine!” se gândea el, plin de sine.
Cât ai zice “peşte”, hoţomanul se afla la gardul gospodăriei…
– Măi… dar ce gard mare şi-a mai făcut gospodarul cel vesel! se mira vulpoiul bătrân.
Însă, după ce se uită de câteva ori prin preajmă, vulpoiul a văzut pe unde se putea intra: chiar pe poarta cea mare…
– Degeaba ai poartă dacă o laşi larg deschisă, gospodarule! spuse vulpoiul fericit şi intră fără teamă în curte. Nu e nimeni acasă… ce noroc pe mine! se bucura vulpoiul bătrân.
Imediat s-a dus la poiata cu puicuţe. Acolo erau peste tot ouă mari şi proaspete.
– Hii! ce de ouă bune!! spuse vulpoiul bătrân. Noroc că am buzunare largi! fără să stea pe gânduri, se apucă de înhăţat ouă şi plecă grăbit.

Când sosi la cules de ouă, gospodarul vesel începu să le numere, ca de obicei:
– Un ou, două ouă, trei ouă…. până ajunse să numere treizeci şi şapte de ouă proaspete.
– Cum!? doar treizeci şi şapte de ouă proaspete!? Mi s-au îmbolnăvit puicuţele ouătoare!! spuse el îngrijorat.
După ce aşeză toate ouăle în frigider, gospodarul vesel începu să numere şi să îşi privească puicuţele:
– Ciudat! nu lipseşte nici una, nici măcar una nu este bolnavă… înseamnă că am avut un musafir nepoftit! Vulpoiule, vulpoiule, lasă că te prind eu! spuse gospodarul vesel.

În acest timp, vulpoiul mergea vesel spre casa lui din pădure:
– Sunt vulpoi, sunt vulpoi/
şterpelesc şi nu dau înapoi/
ce am luat e bun luat/
câte ouă am eu de mâncat…
Aşa cânta vulpoiul bătrân pe drumul de întoarcere spre casă.
Vulpoiul bătrân a mâncat ouăle în două zile scurte. Vulpilor le plac atît de mult ouăle încât nu le pasă câte mănâncă deodată. De aceea, el se gândi:
– Voi porni din nou după ouă proaspete! Gospodarul vesel are multe puicuţe. Nici nu le va simţi lipsa, dar eu le voi simţi gustul delicios timp de încă două zile!

Însă pe vulpoiul bătrân îl aştepta o surpriză… nici nu bănuia ce îi pregătise gospodarul vesel!
Glumeţ din fire, omului îi venise o idee foarte bună:
– Te lecuiesc eu de furat, vulpoiule şmecher! Eşti tu hoţoman, dar nici eu nu mă las! Să văd dacă ţi-or mai plăcea ouăle data viitoare! spuse gospodarul. Apoi, aduse un sac întreg plin cu pietre albe de râu. Pietrele  semănau cu ouăle ca nişte picături de apă.
– Să văd dacă mai îndrăzneşti să vii pe aici din nou! Nici nu ştii ce te aşteaptă! se bucura gospodarul cel vesel.

Pe drum, vulpoiul mergea hotărât, înainte:
– Am pornit, am pornit/
gospodarul n-a ghicit/
câte ouă i-am şterpelit/
şi cât de bine l-am păcălit!
Aşa cânta vulpoiul cel bătrân, vesel nevoie mare.
Ajuns la gardul zdravăn al gospodarului, el găsi poarta deschisă din nou…
– Ce gospodar nepăsător! Poarta e deschisă larg, ca eu să mă servesc cu ouă iar! Ha ha!
Ce bucuros mai era vulpoiul! Ţanţoş şi fără frică, el se grăbi să ajungă la poiata puicuţelor ouătoare. Înăuntru erau peste tot ouă albe, unul mai mare decât celălalt.
– Hiii! ce ouă mari şi albe! Arată delicios! se bucura vulpoiul. Să stâng cât mai multe şi să o iau la picior! spuse el cu poftă. Abia aştept să mănânc pe toate!
După ce i se umplură buzunarele cele largi, vulpoiul o luă la sănătoasa prin pădure. Nu avea de gând să se lase văzut cu buzunarele pline. Asta, ca să nu rămână cumva fără ouă.
Ajuns la vizuina lui, vulpoiul scoase ouăle din buzunare:
– Ce de ouă am mai găsit! se bucura el. Să nu mai pierd vremea şi să mă pun pe mâncat! spuse el grăbit.
Apoi, lacom şi pofticios, luă în gură 4 ouă, atâtea câte încăpeau.
– Ce tari mai sunt! se gândea el cu gura plină; tari ca pietrele…
Aşa se gândea vulpoiul în timp ce mesteca de zor la ouăle cele tari. Mestecă el cât mestecă, dar nici măcar un ou nu era spart.
– Nu mai ştiu eu să mestec oare? Să strâng din dinţi mai cu putere! spuse el apoi.
Aşa că mestecă, mestecă, mestecă… până ce dinţii şi-i strică… Până să-şi dea el seama, deja i se crăpaseră toţi dinţii din gură.
– Vai, ce gospodar viclean
ouă am şterpelit/
câte am poftit/
pietre am găsit
dar nu am ghicit/
că am fost păcălit…
Aşa se plângea vulpoiul cel bătrân, după ce rămase fără dinţi în gură.
Aceasta e păţania vulpoiului bătrân şi a gospodarului vesel. A şterpelit cât a putut vulpoiul, dar şi-a primit şi pedeapsa…

Sfârşit!

Acest material este realizat de diversificare.ro și este protejat prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu completările și modificările ulterioare. Este interzisă copierea, modificarea, afişarea, distribuirea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licenţierea, crearea unor materiale derivate (inclusiv înregistrări audio sau video ale materialului disponibil pe site) sau utilizarea conţinutului site-ului în orice scop fără confirmarea prealabilă scrisă din partea diversificare.ro.

Citarea corectă în condițiile legii se face prin menționarea titlului materialului, numelui autorului, anului publicării și a sursei de unde provine materialul. Pentru informații despre folosirea acestui material ne puteți contacta la: [email protected]

vulpoiul si ouale albnegru cu logo