Este copilul meu obez?
Până la vârsta de 2 ani există o serie de controale obligatorii la medicul pediatru cu ocazia cărora se măsoară greutatea și înălțimea copilului, iar doctorul este de obicei cel care ne dă primul semnal de alarmă.
Unii părinții preferă să pună singuri diagnosticul de obezitate copilului lor bazându-se pe faimoasa calculație a indicelui de masă corporală (IMC) sau strict pe părerile celor din jur.
Este bine de știut însă că acest IMC poate fi înșelător și nu ne poate spune cu exactitate procentajul grăsimii din corp. Cât despre părerile celor din jur, trebuie spus că un copil mai dolofan nu înseamnă neapărat un copil obez. Atunci când eram mică, bunica spunea mereu că n-a mai văzut așa copil “îndesat” ca mine, și cu toate astea, ca și adult nu am avut probleme majore cu greutatea.
Care sunt cauzele obezității?
Unii dau vina pe părinți, alții pe fast-food-urile atât de prezente în societatea actuală, jocurile video, televizorul sau moștenirea genetică. Putem considera că fiecare dintre acești factori poate juca un rol major sau minor, după caz, iar cel mai important lucru este nu să căutăm vinovați, ci mai degrabă soluții.
Util este și să avem răbdare cu copilul nostru, pe durata întregului proces de pierdere a greutății, altfel riscăm ca toate eforturile să se întoarcă împotriva noastră.
Vorba proverbului, până la urmă nici “Roma n-a fost construită într-o singură zi”.
Cum prevenim obezitatea la copii?
1) Este recomandat ca după vârsta de 2 ani, să mergem la medicul pediatru măcar o dată pe an. Astfel vom fi siguri că nu avem de ce să ne îngrijorăm referitor la greutatea copiilor noștri. Medicul este cea mai indicată persoană care să ne spună acest lucru.
2) Ca o regulă generală privind alimentația, este indicat să alegem un meniu zilnic compus din cât mai multe fructe și legume proaspete, cereale integrale, grăsimi bune și să înlocuim pe cât posibil zahărul alb rafinat cu îndulcitorii naturali.
3) Psihologii ne învață să evităm folosirea mâncării drept recompensă sau pedeapsă pentru un comportament. Asta pentru că mai devreme sau mai târziu, un copil care este “înfometat” de afecțiune va compensa această lipsă cu un surplus de mâncare și va avea tulburări de alimentație grave mai târziu, în viață.
4) În calitate de părinți, este important să le oferim copiilor un bun exemplu. Putem face asta pornind de la propriile noastre obiceiuri alimentare și continuând cu explicații referitoare la anumite alegeri. Am fi uimiți să aflăm cât de înțelegători și de responsabili devin mai ales dacă îi invităm să alegem împreună alimentele de pe rafturile magazinelor, și apoi să-i aducem în bucătărie și să-i implicăm în procesul de preparare a mâncării. S-ar putea chiar să le descoperim noi talente!
5) Deși sună a clișeu, a fi pozitiv dă întotdeauna rezultate bune. Haideți să fim din nou copii, să râdem mai mult și să ne jucăm mai des laolaltă cu ei. Vom vedea că mișcarea în aer liber poate să fie mai plăcută ca oricând atât pentru cei mici cât și cei mari!
Sursa (ro): http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html
Surse (en): http://news.harvard.edu/gazette/story/2012/09/targeting-childhood-obesity-early/
http://familyfitness.about.com/od/childhoodobesity/a/childhood-obesity-myths.htm
http://www.naturalnews.com/025257_child_food_obesity.html#ixzz2CZh8TzgD
http://www.mayoclinic.com/health/childhood-obesity/DS00698/DSECTION=prevention
Sursa foto: http://flic.kr/p/6SJBQJ
