Mierea de Manuka – minunea din stup

În ciuda compoziţiei sale în care predomină zaharuri (fructoză şi glucoză) mierea conţine și alte substanţe şi compuşi care îi conferă proprietăţi benefice pentru menţinerea unui orgasnism puternic şi sănătos, motiv pentru care a fost folosită în tratarea multor afecţiuni încă din vremuri străvechi, deşi abia recent i-au fost demonstrate științific proprietăţile sale antibacteriene şi antiinflamatoare. Însă nu toată mierea are acceați forţă în lupta cu infecţiile bacteriene. Calitatea mierii depinde de mai mulţi factori, printre care și tipul de floare din care provine sau modul în care a fost recoltată, aşadar diferenţele dintre capacităţile terapeutice a două tipuri de miere pot fi semnificative. Cercetări recente arată ca mierea de Manuka are calităţi impresionante şi proprietăţi anti-microbiene unice, dar şi anti cancerigene datorate flavonoizilor pe care îi conţine.

Ce este mierea de Manuka?

Extrasă din florile de manuka (Leptospermum scoparium) mierea de Manuka este produsă în Noua Zeelandă şi are o istorie lungă în tratarea multor afecţiuni, de la probleme ale pielii până la afecţiuni ale gâtului sau ale stomacului. Deşi peroxidul de hidrogen prezent în mierea de Manuka (dar şi în alte tipuri de miere) a fost considerat responsabil pentru o vreme de acţiunea sa terapeutică, un alt element o diferenţiază de mierea obișnuită.

Ce substanțe nutritive conține mierea de Manuka și ce beneficii aduce organismului?

Una dintre componentele care îi conferă mierii de Manuka proprietăţile terapeurice este peroxidul de hidrogen, care este responsabil pentru calităţile antibiotice ale mierii, în general. Un alt compus care se găseşte şi el în mai multe tipuri de miere, însă în cantităţi mai mari în mierea de Manuka, este o enzimă numită methylglyoxal (MG), care îi conferă proprietăţi antibacteriene. Acesta este obţinut dintr-un alt compus care se găseşte în concentraţie mare în nectarul florilor de manuka.

Ceea ce diferenţiază mierea de Manuka terapeutică de alte tipuri de miere este factorul unic UMF, care indică în ce concentraţie se regăsesc methylglyoxalul (MG) și alţi compui activi, despre care se crede că diferă în funcţie de diverşi factori de mediu precum solul în care a crescut planta manuka. De aceea, în comerţ se poate găsi și miere de Manuca fără acţiune terapeutică.

În funcție de concentrația substanțelor active ale mierii, aceasta este etichetată cu valoarea UMF (Unique Manuka Factor), care indică gradul de eficiență în tratarea anumitor afecţiuni. Pentru a avea caracteristicile necesare uzului terapeutic, mierea trebuie să aibă cel puţin valoarea 10 UMF, caz în care este denumită miere de Manuka activă sau miere de Manuka UMF. Mierea de Manuka este de asemenea etichetată în funcţie de cantitatea de methylglyoxal pentru a indica gradul de eficienţă anteibacteriană, situație în care pe etichetă va apărea termenul MGO împreuna cu o valoare, de la 100 la 550.

Cum este uilizata mierea de Manuka?

Rezultate promiţătoare au fost obţinute în testele de laborator pentru folosirea mierii de Manuka în tratatrea bacteriilor rezistente la tratament care afectează rănile şi sistemul respirator (de ex. Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes). Până acum nu există dovezi ca microbii ar deveni rezistenţi la mierea UMF, aşa cum se întâmplă cu medicamentele.

Mierea de Manuka este folosită sub forma unui produs medical patentat, sterilizat prin radiere, pentru a trata arsuri grave şi răni infectate. Mierea comercializată pentru uz casnic nu se pretează la tratarea rănilor şi a arsurilor. Acestea trebuie evaluate şi tratate de către un medic specialist.

Pentru uzul casnic mierea de Manuka poate fi aplicată pe piele pentru a trata afecţiuni ususale uşoare precum arsuri sau răni superficiale, eczeme, acnee sau infecţii fungice sau poate fi consumată pentru a ameliora simptomele unor afecţiuni uşoare ale gâtului.

Studii recente au arătat că este posibil ca mierea de manuka, folosită în mod controlat în anumite concetrații şi doze poate trata sinuzita şi afecţiuni ale gingiilor, precum gingivita sau placa dentară bacteriană.

Alte afecţiuni despre care se crede că ar putea fi tratate cu ajutorul mierii de Manuka sunt refluxul gasto-esofagian, diareea şi greaţa sau arsurile stomacale, despre care nu există dovezi ştiinţifice care să îi confirme eficiența atunci când ia contact cu lichidul gastric.

Când pot introduce mierea de Manuka în alimentația copilului?

Toate tipurile de miere pot conţine endospori, proveniţi din flori, care pot cauza botulism, o afecţiune rară dar gravă, care poate duce la paralizie sau chiar deces. Chiar şi mierea pasteurizată poate conţine aceşti spori, de aceea copiii mai mici de 1 an (2 ani după unii specialişti) NU pot consuma miere sau produse cu miere.

Surse:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3609166/

http://www.livestrong.com/article/217129-what-is-manuka-honey-good-for/

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15125017

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/alr.21264/abstract

Foto:

https://flic.kr/p/aLce4Z